15.2 C
București
vineri, 26 aprilie 2024 - 15:49
No menu items!

Despre căsătorie / VIDEO

spot_img

Într-o zi, mă întreabă un ucenic de-al meu, care și-a pus o poză cu mașina pe Instagram: 
– Vă place? Și îi răspund:
– Ce mult mi-ar fi plăcut, lângă BMW-ul ăsta, să fie o fată!
– A…dar nu cred, încă nu-s hotărât!
– TÂRZIU… CĂ SE SCUTURĂ FLORILE! 
Trebuie să te căsătorești atunci când ai tot ce are o floare: parfum, miros, culoare! Adică, albina nu polenizează o floare veștejită, nici îmbobocită (când e prea devreme) și nici uscată!
Cred că bărbații, începând de la vârsta de 23 de ani până la 28 de ani sunt gata de căsătorie, iar fetele, începând cu 21 până la 25 sau chiar mai târziu sunt tocmai bune pentrupasul acesta! 
ACESTE PRIETENII MAI LUNGI DECÂT TREBUIE SE LASĂ CU EȘEC, încep să apară tot felul de sentimente, de păreri de rău, despărțiri, vorbe dure. 
Eu, de când sunt duhovnic, nu am permis asta!
Este și un proverb. „BĂRBAȚI BIOLOGICI SUNT TOȚI, DAR BĂRBAȚI ADEVĂRAȚI SUNT CEI CARE AU FAMILIE ȘI COPII!”
Dacă nu îți place fata spune-i, dar nu o ține încurcată, iar dacă tu, ca fată, ai un băiat nepotrivit, nu-l du cu vorba, spune-i: 
– Nu te văd apt pentru a fi stăpân într-o familie! Când te coci, mai stăm de vorbă!”
– Da, dar îl jignesc!
– Nu-l jignești, îl responsabilizezi, îl maturizezi!

Tineri care ajung la starea civilă sunt responsabili, iar cei care nu iau decizia forte: „Vreau să fii soția mea!”, încă nu au o siguranță a lor, personală. 
Bărbații sunt, din principiu, mândrii, dar au și o doză de vanitate. Și un bărbat nu simte vreodată să facă un pas pentru a fi umilit, adică, să nu facă față cerințelor, cheltuielilor, sentimentelor. Și atunci, această instabilitate și efeminizare a bărbaților; căci, acesta este un act de slăbiciune. Ce face viteazul? Ia paloșul și se luptă cu zmeul (dacă luăm toate poveștile lui Petre Ispirescu, așa vedem). Și de ce se luptă cu zmeul? Să câștige pe fata sau pe zâna furată și să se însoare cu ea! Ei, voinicii noștri de astăzi încă nu știu să domine balaurul lumii moderne! Zâna, mai degrabă, stă închisă în suferința ei și rabdă, sub impresia fundamentală a societății: „A, s-au stricat toate, nu mai merg bine!”, iar voinicul nu are putere să lovească cu sabia!