35.7 C
București
vineri, 30 iulie 2021 - 17:47

Profilul psihologic al atacatorului din Munchen

spot_img

Vecinii tânărului care a ucis nouă persoane în atacul armat din Munchen l-au descris polițiștilor, care au întocmit astfel un portert psihologic al acestuia.

Un tânăr serviabil, rezervat și fan al jocurilor video de război, astfel este prezentat de vecini autorul atacului de vineri seară de la un centru comercial din Munchen despre care AFP relatează sâmbătă că se numește David Ali Sonboly, un tânăr germano-iranian în vârstă de 18 ani, scrie Agerpres.

Pentru vecinii săi, aflați încă în stare de șoc, nimic nu prevestea actul nebunesc comis vineri de tânăr, care a ucis nouă persoane la Munchen, după care s-a sinucis. Sonboly trăia împreună cu familia într-un imobil de locuințe sociale modern și discret, în inima unui cartier (Maxvorstadt) mai degrabă prosper din capitala Bavariei, nu departe de centrul orașului.

„Nu l-am văzut niciodată furios, n-am auzit să fi avut vreodată probleme cu poliția sau cu vecinii”, povestește o femeie de origine macedoneană care locuiește în clădire. Autorul atacului locuia cu părinții și cu fratele mai mic într-un apartament cu trei camere și frecventa școala din cartier, spune femeia. „Era foarte amabil, serviabil. Râdea ca orice om normal (…) Ceva s-a întâmplat în creierul lui”, a adaugat ea.

Părinții tânărului sunt amândoi de origine iraniană, tatăl este șofer de taxi, iar mama, angajată la lanțul de magazine Karstadt. „Îmi pare sincer rău pentru familie, chiar și pentru băiat (…) Oamenii spun că (a comis atacul) pentru că este musulman, însă asta nu are nimic de-a face cu religia musulmană”, spune femeia. O altă vecină confirmă: familia nu era „deosebit de religioasă”.

Pentru Sedik Ali, un afgan în vârstă de 29 de ani, atacatorul lăsa mereu impresia unui tânăr singur, care păstra distanța față de alții. „Este straniu, dar nu vorbea niciodată cu noi”, spune Ali, care își amintește în schimb că acesta juca adesea fotbal cu fratele său mai mic într-un parc din cartier.

Mulți și-l amintesc împărțind ziare gratuite, pe care le transporta cu un cărucior. „Le-am găsit odată într-un coș de gunoi și i-am spus ‘nu le arunca, trebuie să le distribui!”, își amintește Stephan, barman la cafenea de la parterul imobilului. Și acesta spune că „totul în limbajul său corporal era sinonim cu ‘nu vreau să stau de vorbă cu voi’”. „Nu era la fel ca băieții de vârsta lui, în pas cu moda, plin de energie, cu tunsori la modă. Părea mai calm. Era un băiat timid”, adaugă Stephan.

Emanuel Stan