În august anul trecut, Shukee Begum, în vârstă de 33 de ani, a călătorit până în Siria ca să-şi găsească soţul, Jamal al-Harith, fost deţinut în închisoarea de la Guantanamo.
Născut Ronald Fiddler şi convertit la islamism, bărbatul a fost suspectat de terorism de către americani, dar eliberat din centrul de detenţie al Statelor Unite după un apel al guvernului britanic.
Însă, în urmă cu 18 luni a părăsit Marea Britanie pentru a se alătura aşa-numitului Stat Islamic. Grupul sunnit extremist a devenit notoriu pentru atacurile împotriva altor grupări religioase, pentru decapitarea prizonierilor şi pentru înrobirea femeilor din Siria şi din Irak.
Al-Harith i-a cerut soţiei sale să i se alăture în Siria, în ciuda faptului că era însărcinată în şase luni cu cel de-al cincilea copil. Aceasta l-a refuzat.
Dar, când copilul avea doar patru săptămâni, dna. Begum a plecat cu toţi cei cinci copii în vacanţă în Turcia. După nenumărate cereri ale soţului ei, a trecut graniţa ilegal şi a ajuns într-o parte a Siriei controlată de Statul Islamic.
Shukee Begum, absolventă de Drept din Great Manchester, declară că nu a susţinut vreodată extremiştii şi spune că tot ceea ce a vrut să facă era să-l convingă pe al-Harith (foto jos) să se întoarcă acasă.
“Este soţul meu şi dintr-o dată nu mai e lângă mine. Nu m-am mai simţit acasă. Mă chinuiam până şi să duc copiii la şcoală, lucruri de genul acesta. Mă gândeam la viitorul copiilor. Oare el făcea parte din el? Oare se va întoarce? Toate aceste lucruri îţi trec prin minte simultan.
Am văzut la ştiri că ISIS o ducea din ce în ce mai rău, aşa că am decis să încerc să îl conving să se întoarcă. În acelaşi timp îmi doream să îl văd, voiam să îşi vadă copiii, voiam ca bebeluşul să îşi întâlnească tatăl pentru prima dată.”
În ciuda deciziei lui al-Harith de a se alătura Statului Islamic, dna. Begum insistă asupra faptului că el ar fi un familist: “Soţul meu este un familist. Îl cunosc dintotdeauna. Sunt căsătorită cu el de 11 ani. Întotdeauna l-am recunoscut drept un om cinstit, un om bun. M-am gândit că, dacă mergem toţi şase la el, acest lucru ar fi mai puternic, ar însemna mai mult decât orice aş fi putut să-i spun la momentul respectiv.”
Viaţa în Raqqa
După ce a ajuns în Siria, Shukee Begum a fost nevoită să trăiască într-un adăpost aglomerat din Raqqa, cu zeci de alte femei care se aflau în căutarea soţilor.
“Sute de familii locuiesc în aceeaşi sală, împărţind două toalete şi două bucătării. Copiii plângeau şi erau bolnavi.
Era un fel de mentalitate de gangster în rândul femeilor. Vorbeau foarte violent despre război, despre crime. Stăteau împreună şi se îngrămădeau în faţa unui laptop pentru a se uita la videoclipuri ISIS şi pentru a le discuta. Pur şi simplu nu era pe gustul meu.
A fost mult mai rău decât mă aşteptam. Nu mă aşteptam să fie atât de aglomerat încât să fie nevoiţi să arunce atât de multe femei şi atât de mulţi copii împreună doar de dragul de a le fi aproape cât îşi aşteaptă soţii, cât aşteaptă o casă în care să trăiască.”
În cele din urmă familia întreagită s-a mutat într-o casă lângă al-Bab, în nordul Siriei. Însă dna. Begum nu a reuşit să-și convingă soțul să părăsească aşa-zisul califat.
Aceasta a declarat că plănuise să stea în Siria doar o lună, însă o geantă în care îşi ţinea telefoanele, banii de călătorie şi paşapoartele a fost furată când a intrat în ţară. I-a cerut ajutorul soţului, însă fără niciun rezultat. A încercat până şi să facă apel la instanţa islamică, însă a fost refuzată pe motiv că “femeile şi copiii fac parte din Statul Islamic.”
“Vreau să clarific acest lucru pentru toate femeile care se gândesc să păşească pe teritoriul Statului Islamic: nu vă aşteptaţi să intraţi pe teritoriul ISIS şi apoi să puteţi să plecaţi prea uşor. Nu există autonomie personală acolo.”
Încarcerată de traficanţii de persoane
Disperată să scape, dna. Begum a apelat la un grup de traficanţi, care au dus-o într-o casă din Azaz, aproape de un punct major de trecere de la graniţa turcă.
După ce a dezvăluit detaliile calvarului prin care a trecut, în loc să o treacă graniţa în siguranţă, gruparea a dus-o în Alep, al doilea oraş ca mărime din Siria şi unul dintre cele mai active câmpuri de luptă al războiului civil, unde ea şi copiii săi au fost ţinuţi prizonieri în timp ce traficanţii încercau să-i vândă povestea în mass-media.
“Am fost ţinuţi într-un subsol timp de 86 de zile. Copiii au fost nevoiţi să poarte aceleaşi haine în primele două săptămâni.
Cel în vârstă de trei ani făcea pe el şi nu aveam cu ce să-l schimb. Spălam hainele şi le puneam la uscat. Trebuia să stea sub plapumă toată ziua, până i se uscau hainele.
Am cerut să îmi contactez familia. Am cerut să le trimit un mesaj ca să ştie că sunt bine, însă nu mi-au permis nici măcar atât.”
A încercat să îi convingă că nu făcea parte din ISIS şi că nu susţinea acea mişcare extremistă.
“Nu eram ISIS şi nu sunt ISIS. Speram că acesta va fi factorul decisiv şi că ne vor lăsa să plecăm după o vreme.
Aveam şi dovezi. Le-am spus: <<Puteţi să-mi verificaţi contul de Facebook, e-mailurile, tot. Nu există nimic care să arate că sunt un susţinător al ISIS.>>”
După aproape trei luni de încarcerare în Alep, libertatea i-a fost redată. Un jurnalist American, Bilal Abdul Kareem, spune că a ajutat să fie eliberată.
Shukee Begum şi familia ei trăiesc în siguranţă în Siria, lângă graniţa cu Turcia. Aceasta a declarat că trage de timp înainte să se întoarcă în Marea Britanie, fiindcă se teme că vă fi acuzată de terorism.
Anul trecut, Sir Peter Fahy, Şeful Jandarmeriei din Great Manchester şi liderul strategiei guvernamentale anti-terorism, a avertizat asupra faptului că britanicii care se întorc din Siria vor fi opriţi la graniţă şi vor fi arestaţi.
“Mi-ar plăcea să mă întorc în Marea Britanie. E casa mea. Acolo am crescut, acolo sunt prietenii mei, familia mea. Acolo consider că sunt acasă.
Însă nu sunt sigură momentan, cu istoricul actualului guvern, dacă Marea Britanie este locul unde voi fi tratată cum ar trebui. Sper totuşi că mă înşel.”