Noi toți dorim un standard dar nimeni nu muncește pentru el.
– Părinte, aș vrea să mă faceți monah, dar, din ceea ce-am citit și ce știu, nu aș vrea să mă faceți pe mine un argat al ogrăzii, adică, să muncesc. Eu vreau să trăiesc în duh, căci așa spune Apostolul Pavel – “Dacă trăim prin Duhul, să și umblăm prin Duhul”.
– Nu-i nimic, așa vom face!
Și i-a spus economului: “Du-l pe frățiorul în bibliotecă, pune-i la dispoziție sala de lectură și lasă-l să se mântuiască! Ceilalți s-au dus și au muls vaca, au prășit în grădină, au măturat ograda, au făcut mâncare la trapeză, și-au văzut de treburile obștii. Fratele nou a mers doar în biserică și în bibliotecă, în bibliotecă și în biserică și tot așa! Și, după trei zile, se duce foarte furios la părinte și spune:
– Părinte, dar nu e bătaie de joc de sfințenie?
– Dar de ce spuneți treaba asta?
– Păi, am văzut că frații ceilalți merg și mănâncă și eu nu!
– Da, dar sunt trupești, nu sunt duhovnicești ca tine!
– Am văzut că ei se și odihnesc!
– Păi da, dar ei mai și muncesc, trudesc, având trup poartă grijă și de ale trupului. Frăția ta având duh te ții doar de-ale duhului..
ȘI A ÎNȚELES FRATELE CĂ A LUAT-O PE STÂNGA ȘI NU PE DREAPTA ȘI CĂ NOI SUNTEM CÂT AI LUI DUMNEZEU ȘI CÂT AI LUMII!
