16.7 C
București
miercuri, 17 aprilie 2024 - 6:21
No menu items!

Fără telefoane, fără lumină și fără somn. Cum arată buncărul de război al lui Volodimir Zelenski

spot_img

Un reporter de la „The Sunday Times” a mers în inima maşinăriei guvernamentale de la Kiev pentru a fi martor la modul în care o ţară este menţinută în funcţiune după un an de atacuri din partea Rusiei, scrie The Times.

Conform sursei citate, preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski conduce de un an efortul de război al ţării dintr-un bloc de birouri din beton înconjurat de puncte de control. În interior, scările, altădată grandioase, sunt pline de saci cu nisip.

Cel mai frapant lucru la intrarea în Bankova – echivalentul ucrainean al Downing Street – este cât de întuneric este în interior. Fiecare oblon stă tras pentru a proteja împotriva exploziilor, iar luminile sunt stinse pentru a reduce riscul ca imobilul să fie ţinta unor atacuri aeriene sau a unor lunetişti.

Întunericul este o caracteristică permanentă. „În timp ce un paznic mă conducea de-a lungul coridoarelor vaste şi pe scările mari, nici măcar nu-mi puteam vedea picioarele şi am reuşit să mă orientez doar datorită lanternei de pe telefonul său”, scrie Caroline Wheeler.

Bankova, o clădire de birouri din beton, este înconjurată de un adevărat scut de oţel.

Puncte de control cu gărzi înarmate sunt înşiruite pe fiecare stradă care înconjoară complexul, accesul fiind permis doar celor care au documentele şi paşaportul corect. Maşinile civile nu se pot apropia, iar soldaţii le cer pietonilor parole secrete, care se schimbă zilnic – adesea sunt fraze fără sens pe care ruşilor le-ar fi greu să le pronunţe.

Reporterul povesteşte că a fost preluat de agenţii de securitate la unul dintre punctele de control şi condus într-o dubă, prin mai multe bariere, înainte de a intra într-o curte printr-un set imens de porţi metalice. Dincolo de acestea se află cartierul guvernamental, cunoscut sub numele de „Triunghiul”. Înăuntru, ferestrele şi uşile erau acoperite cu saci de nisip.

18 ore de muncă pe zi, 7 zile din 7

De la începutul războiului, au existat numeroase tentative de asasinat asupra lui Zelenski. În martie anul trecut, Oleksi Danilov, şeful Consiliului Naţional de Securitate al Ucrainei, a dezvăluit că Zelenski a supravieţuit după trei tentative de asasinat într-o singură săptămână.

„Stând într-o sală de aşteptare, în continuare doar cu lumina unui telefon care să lumineze întunericul sinistru, am privit cum consilieri militari în uniforme kaki intrau şi ieşeau cu agitaţie din birourile prezidenţiale. Aproape nimeni nu a tresărit când raidurile aeriene au răsunat pentru a patra oară în acea zi – şi nimeni nu a făcut vreo mişcare spre adăpostul subteran”, relatează reporterul.

Potrivit unui oficial guvernamental, buncărul a fost folosit o singură dată în ultimele luni, după ce în vară au fost primite informaţii potrivit cărora ruşii plănuiau un atac asupra sediului guvernului.

Un strateg militar, ţinând o hartă mare împăturită sub braţ, a ieşit dintr-unul din birourile palatului în care se desfăşura reuniunea militară. El a plecat în viteză pe un coridor marcat cu puncte de tragere pentru a ajuta forţele ucrainene să îl protejeze pe preşedinte în cazul unui asediu.

La scurt timp după aceea, un soldat care stătea în apropiere a sărit în picioare. Şi ceilalţi din sală s-au ridicat în picioare în momentul în care Zelenski, identificabil în mod clar după statura sa mică şi după hanoracul negru cu glugă, marcă înregistrată pe care scrie „Sunt ucrainean”, a traversat sala urmat de un grup de consilieri.

Întregul an trecut a fost un test de anduranţă pentru Zelenski şi funcţionarii săi, care lucrează 18 ore pe zi, şapte zile pe săptămână, şi adesea dorm în clădirea întunecată a birourilor lor pentru propria lor protecţie. Abia dacă îşi văd familiile.

Zelenski, care are o fiică adultă, Oleksandra, reuşeşte să îşi vadă fiul de zece ani, Kirilo, cam o dată la zece zile. Un consilier i-a dezvăluit reporterului că traiul în întuneric, departe de soţia sa, Olena, şi de copiii săi, au pus pe preşedinte „o mare presiune”.

Operațiunea buncărul 

În noaptea dinaintea invaziei, principalele personalităţi din guvernul ucrainean au fost mutate imediat în buncăre subterane, cu ordinul din partea armatei de a rămâne acolo până la noi ordine. „Nu vezi soarele, nu ştii cât e ceasul. Dacă Putin a fost în buncărul său (în timpul pandemiei), atunci nu este surprinzător că a înnebunit. Nu am vrut să rămân acolo prea mult timp”, a povestit un oficial.

Potrivit unei surse guvernamentale, planul iniţial a fost de a rămâne sub pământ timp de o săptămână. Dar evenimentele de afară au provocat o schimbare de plan.

Pe măsură ce forţele ruseşti capturau mai multe oraşe şi localităţi din Kiev şi din împrejurimi, timp de câteva săptămâni a părut că şi capitala va cădea cu siguranţă. Zelenski şi cei mai apropiaţi consilieri ai săi au petrecut cea mai mare parte a celor două luni trăind în subteran, ieşind la suprafaţă intermitent, pentru a asigura populaţia că nu a fugit.

Cei invitaţi să locuiască alături de preşedinte în buncărul subteran au fost puşi să semneze un acord de confidenţialitate care le interzicea să împărtăşească orice detalii despre designul, locaţia sau dotările buncărului. Nu li s-a permis nici măcar să vorbească despre mâncarea pe care o consumau.

Izolată dedesubt, echipa a trăit războiul prin intermediul iPhone-urilor lor. Zilele preşedintelui erau adesea o succesiune de întâlniri, interviuri şi apeluri către liderii mondiali. Somnul era pe apucate şi adesea deranjat.

Un ministru îşi aminteşte trauma şi teroarea acelor prime zile, spunând: „Nu mai vorbim prea mult despre asta”.

La câteva ore după invazie, gărzile din interiorul complexului securizat au stins luminile în timp ce în jurul cartierului guvernamental au izbucnit schimburi de focuri de armă. Lui Zelenski şi câtorva consilieri ai săi li s-au dat veste antiglonţ şi puşti de asalt.

„Suntem cu toții aici”

Echipa din interiorul Bankova a trebuit să inoveze. Un moment-cheie a fost atunci când Zelenski, Iermak şi alţi consilieri de rang înalt au ieşit pentru scurt timp din buncărul lor subteran în a doua noapte a invaziei, în timp ce forţele ucrainene se luptau cu ruşii pe străzile din apropiere. Au ieşit pentru a înregistra un mesaj de 40 de secunde adresat poporului său. Clipul video, înregistrat noaptea târziu pe telefonul preşedintelui, a fost un răspuns la dezinformarea rusă potrivit căreia acesta ar fi părăsit ţara. „Suntem cu toţii aici”, a spus Zelenski. „Ne aflăm în Kiev. Noi apărăm Ucraina”. Discursul a galvanizat naţiunea.

Determinarea lui Zelenski i-a surprins pe mulţi. Dar nu şi pe Mikola Solski, ministrul agriculturii şi alimentaţiei. „Am văzut de multe ori că este foarte rezistent”, a spus el. „Chiar şi încăpăţânat”, adaugă ministrul.

Spre uimirea lumii care privea, Ucraina nu numai că a rezistat atacului rusesc, dar a început să riposteze. „În primul rând, Rusia a subestimat capacităţile noastre defensive. În al doilea rând, ei şi-au supraestimat propriile capacităţi”, spune un fost profesor la Cambridge care acum îl consiliază pe Zelenski.

Fuga după Burger

Pe măsură ce trupele ruseşti fugeau înapoi spre poziţiile defensive din estul Ucrainei, iar oraşul Kiev începea să se redeschidă treptat, cei din interiorul Bankova se săturaseră de viaţa din buncărul subteran. Un oficial a povestit despre noaptea în care a decis să îşi încerce norocul şi să părăsească adăpostul antiatomic securizat pentru a lua masa la un restaurant recent redeschis. Într-un moment de răutate, el a făcut o fotografie a mesei şi a trimis-o unui parlamentar ucrainean de rang înalt care încă nu ieşise la suprafaţă. Sursa îşi aminteşte: „El a răspuns „Unde eşti” şi apoi a urmat o mulţime de înjurături. Apoi a venit la restaurant, a comandat un burger şi a luat mâncare la pachet pentru toţi ceilalţi şi a dus-o înapoi în buncăr”.

Deşi ruşii se retrăseseră spre est, Bankova era încă în stare de criză.

„Nu a existat nicio perioadă de timp în care să nu avem o situaţie complicată pe câmpul de luptă”, a declarat Daşa Zarivna, unul dintre cei mai importanţi consilieri ai lui Zelenski. „Ceea ce este foarte special la preşedinte şi la echipa sa este că întotdeauna îşi stabilesc aşteptări foarte mari. Chiar şi atunci când nimeni nu crede, ei fac tot ce este posibil. Când lucrezi cu ei, începi să te inspiri din energia lor şi îţi depăşeşti mereu limitele”, explică Zarivna.

Timp de mai multe luni, şedinţele de cabinet s-au ţinut în subteran, în staţia de metrou Maidan Nezalejnosti – a avut parte şi de o vizită surpriză din partea grupului U2, care a susţinut un concert improvizat acolo în luna mai a anului trecut.

Decanul care dirijează drone

„Mulţi dintre cei pe care i-am întâlnit în timpul vizitei mele mi-au spus că cel mai dificil lucru legat de viaţa în război este imposibilitatea de a face planuri de viitor. În faţa gării principale din Kiev, am întâlnit un soldat epuizat, care fuma o ţigară. Tocmai se întorsese de pe linia frontului, cu o privire bântuită. Originar din regiunea asediată Doneţk, a fost cândva decan la facultatea de tehnologie a informaţiei, dar acum se trezeşte dirijând drone ucrainene pentru a spiona inamicul”, povesteşte reporterul britanic.

Aflat la Kiev într-o scurtă călătorie pentru a-şi vizita părinţii, era pesimist că războiul se va încheia curând. „Cred că va continua mult timp, este foarte greu să învingi inamicul. Efectivele, armamentul şi armele lor sunt mult mai mari decât ale noastre. Singura modalitate de a învinge este cu ajutorul tehnologiilor occidentale şi a motivaţiei noastre”, mărturiseşte militarul.

Un alt soldat, un rezervist, care urma să fie detaşat pe linia frontului, este ferm convins că trebuie să se încheie înainte de toamna acestui an. „Am avut deja o iarnă fără încălzire şi electricitate”, a spus el. „Este foarte greu pentru familiile noastre să trăiască într-o astfel de situaţie. Ar fi imposibil pentru noi să mai facem acest lucru din nou”, spune el.

Din ce trăiește Ucraina 

O prioritate pentru Bankova este să menţină economia în funcţiune. De la începutul războiului, s-a înregistrat o scădere a PIB-ului de 20-30%. Vara trecută, ţara a fost la un pas de faliment, care a fost evitat doar atunci când s-a făcut un apel direct la ministrul german de externe pentru sprijin suplimentar.

Jumătate din veniturile statului provin acum din ajutoare externe, iar o parte semnificativă din uriaşa sa industrie agricolă.

Ucraina, cunoscută ca fiind grânarul Europei, contribuie în mod normal cu 15% din porumbul mondial, 10% din grâul mondial, 15% din orz şi aproape jumătate din uleiul de floarea-soarelui. Menţinerea producţiei şi a exporturilor în faţa rachetelor ruseşti este principala responsabilitate a lui Solski, ministrul pentru politica agrară.

Mulţi fermieri au ales să se înroleze în forţele armate pentru a-şi apăra ţara, ceea ce a afectat semnificativ producţia.

Lipsa exporturilor a avut un efect surprinzător asupra aprovizionării cu alimente la nivel mondial, în special în Africa, unde mai multe naţiuni au fost dependente de cerealele ucrainene.

În încercarea de a îndeplini mai multe obiective simultan, Zelenski a anunţat în noiembrie iniţiativa „Cereale din Ucraina”, un program umanitar de export de alimente pentru a exporta stocuri vaste de alimente din depozitele din Ucraina către ţările afectate de foamete din Africa, convingând fondurile internaţionale, guvernele străine, organizaţiile caritabile şi întreprinderile private să le cumpere pentru a le transfera mai departe.

Bankova speră ca furnizarea de alimente să poată fi folosită ca instrument diplomatic pentru a contracara influenţa Rusiei în Africa. Grupul de mercenari Wagner al lui Putin asigură securitatea liderilor africani în ţări precum Republica Centrafricană, în schimbul controlului asupra aurului, diamantelor şi altor resurse.

Nouăsprezece ţări africane s-au abţinut de la adoptarea unei rezoluţii a ONU care condamna anexarea de către Moscova a patru regiuni din Ucraina, în octombrie, în timp ce 26 au votat în favoarea rezoluţiei.

Ceea ce se întâmplă pe linia frontului are, de asemenea, un efect „masiv” asupra economiei. Succesele militare creează aşteptări pozitive, astfel încât oamenii se întorc din străinătate, încep să investească, să producă aici şi să aibă mai multă încredere. Dacă există cea mai mică veste negativă, oamenii se sperie, încep să fugă şi producţia se opreşte.

                                                                                                                 Adina Silav