Crearea lumii în 6 zile. Miracolele din Biblie explicate științific

Fizicianul Gerald Schroeder, de la Colegiul Evreiesc din Ierusalim, a elaborat o teorie, bazată pe cercetările lui Albert Einstein, despre crearea Universului în doar 6 zile.

În Biblie se spune că Lumea a fost creată în 6 zile. Oamenii de ştiinţă afirmă că ea a fost creată în 13,8 miliarde de ani. Fizicianul Gerald Schroeder explică diferența prin aceea că „timpul curge altfel pentru oameni, faţă de cum este el pentru Creator”.

Crearea Universului

Conform unui raport publicat de Atlas Obscura, Schroeder consideră că timpul, în momentul în care a fost creat Universul, trecea de un trilion de ori mai încet, acest timp fiind calculat după unul dintre factorii enunţaţi de Einstein în ecuaţiile sale.

După modelul lui Einstein, „relativitatea generală”, cu cât lucrurile se întâmplă mai repede, cu atât timpul trece mai greu. Iar Schoeder crede că, din cauza luminii care se mişcă atât de repede, timpul este afectat, scrie publicația britanică Daily Mail, citată de descopera.ro.

Cercetătorii din Marea Britanie susţin ca Adam a călcat pe Pământ acum aproximativ 209.000, ceea ce contrazice un studiu recent care sugerează că cromozomul Y este cel care a dat viaţa  inteligentă pe Pământ.

Când Biblia descrie zi-cu-zi dezvoltarea Universului nostru în 6 zile de la creare, se referă într-adevăr la 6 zile a câte 24 de ore. Însă ansamblul la care se referă acele zile, cuprinde întreg Universul. Această schimbare modifică dimensiunea celor 6 zile. Şase dintre aceste zile cu 24 de ore, înmulţite cu un trilion de ore, duc la aproape 14 miliarde de ani

Gerald Schroeder
fizician

Teoria sa a fost demontată de multe ori. Peter Enns, un profesor de religie, susţine că este de-a dreptul absurd să cauţi fizică în Geneză.

Viaţa pe Pământ

Biblia, Coranul şi chiar Mitologia Greacă spun că viaţa pe Pământ a fost creată din noroi. În textele religioase din Egiptul Antic sau din legendele Chinezeşti, Creatorul modelează noroi în formă de om şi apoi suflă viaţă în interiorul acestuia, prin nări. Până şi Geneza vorbeşte despre oameni născuţi din praf şi care se transformă înapoi în praf atunci când mor, traducându-se din Ebraica veche drept noroi sau chiar pământ.

Un studiu făcut în 2013 a încercat să demonstreze aceste presupuneri. De acolo reiese că noroiul funcţionează precum un loc de înmulţire pentru molecule şi substanţe chimice, pe care le absoarbe precum un burete. Acest proces durează milioane de ani, timp în care substanţele chimice reacţionează între ele pentru a crea proteine, ADN şi, în cele din urmă, celule vii.  Bioinginerii de la departamentul de nanoştiinţă din New York susţin că „noroiul ar fi putut constitui locul în care s-a născut viaţa pe Pământ”.

Adam şi Eva

În cartea sa „River Out of Eden”, ateul Richard Dawkins şi-a propus să îşi ducă cititorii înapoi la primul strămoş, o femeie de culoare care a trăit în Africa, acum un sfert de milion de ani. Scriitorul a folosit un model matematic complicat, cu ajutorul căruia a cercetat ADN-ul uman.

Trebuie să fii existat o femeie care să creeze acest noroi. Singura problemă este dacă această femeie a apărut atunci, la crearea lumii, sau acum

Richard Dawkins

Deci, până şi cei care nu cred în religie cred că o primă femeie a existat. Însă câteva studii au arătat că Adam a existat cu aproximativ 9.000 de ani înainte de perioada calculată de oamenii de ştiinţă.

Despărțirea Mării Roşii

Alt eveniment din Biblie care a fost luat în vizor de către oamenii de ştiinţă este împărţirea Mării Roşii în două, adică ceea ce a făcut Moise pentru ca israelienii să poată scăpa de armata faraonului.

În 2010, Carl Drew, un cercetător de la Centrul Naţional de Cercetare al Atmosferei (NCAR), a transformat povestea Exodului într-un model generat pe calculator. A transformat vântul puternic venit din Vest într-unul care bătea cu 63 de mile pe oră şi l-a aplicat unui punct din Delta Nilului.Concluzia la care a ajuns este că, într-adevăr, un astfel de vânt ar fi putut împărţi Mare Roşie în două.

Potopul lui Noe

În Geneză, Dumnezeu, sătul de comportamentul oamenilor, a decis să inunde Pământul, instruindu-l pe Noe să construiască o arcă cu ajutorul căreia să se salveze pe el şi familia lui, şi câte o pereche din fiecare specie de animal care trăia pe Pământ. Cercetătorii sugerează că, în timpul unei perioade de încălzire globală din ciclurile Pământului, topirea gheţarilor din Marea Mediterană ar fi putut produce o astfel de inundaţie. Acest val de apă a inundat toată bucata de uscat de la Bosfor, Turcia, până la Marea Neagră, trasformând totul într-o mare de apă sărată.

În 1990, pe baza unor picturi, desene şi dovezi arheologice, geologii William Ryan şi Walter Pitman, de la Universitatea din Columbia, au susţinut că în fiecare zi au curs aproximativ 10 km cubi de apă şi că tot acest proces a durat 300 de zile. Mai mult de 96.000 km pătrați de pământ au fost inundate, forţând migrarea animalelor de-a lungul Europei. Cercetătorii, ale căror presupuneri au fost întărite cu ajutorul datării cu carbon si a imaginilor obţinute cu sonare, susţin că povestea Arcii lui Noe îşi are originile în acest cataclism natural.

Dumnezeu din tufișurile în flăcări

Este vorba despre momentul în care Dumnezeu îi vorbeşte lui Moise dintr-un tufiş în flăcări şi îi spune „Am venit să scot poporul israelit din mâinile egiptenilor”.

Oamenii de ştiinţă cred că acel tufiş creştea deasupra unui fel de gură de aerisire naturală, sau că ar fi putut lua foc din cauza activităţii vulcanilor din apropiere.

Fizicianul norvegian Dag Kristian Dysthe a studiat combustia materialelor organice, în Mali, Vestul Africii, şi a ajuns la concluzia că astfel de evenimente se întâmplă în lumea reală. Cât despre vocea lui Dumnezeu, profesorul Benny Shannon presupune ca Moise lua un halucinogen local, produs din frunze de ayahuasca, plantă care se găsea în Negev sau în Deşertul Sinai.

Olimpia Diaconiuc

NICIUN COMENTARIU