Cum poate fi extrădată Elena Udrea din Costa Rica

O eventuală extrădare a Elenei Udrea din Costa Rica s-a putea face în baza unei convenții pe care statul în care se presupune că se află acum a ratificat-o în urmă cu mai mulți ani.

Deși a spus că nu se va întoarce în România, în cazul în care va fi condamnată și chiar dacă nu există un protocol de colaborare în materie judiciar-penală între țara noastră și statul din America Centrală, există o soluție prin care fostul ministru ar putea fi adus la București pentru ispășirea pedepsei.

Mai întâi decizia de condamnare trebuie transmisă către statul în care se află persoana care se sustrage. În funcţie de acordurile existente cu ţara noastră, poate fi reţinută provizoriu, iar ulterior extrădată sau predată României. Ministerul Justiţiei este instituţia care se ocupă, în astfel de cazuri, de întocmirea documentelor de extrădare.

Surse judiciare susțin că Elena Udrea poate fi extrădată în baza Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva Corupţiei, adoptată în 2003 și pe care, atât România cât şi Costa Rica au semnat-o și au ratificat-o.

Articolul din Convenţie privind extrădarea prevede că acesta se aplică infracţiunilor de corupţie, „atunci când persoana care face obiectul cererii de extrădare se află pe teritoriul statului parte solicitat, cu condiţia ca infracţiunea pentru care se cere extrădarea să fie pedepsită de dreptul intern al statului parte solicitant şi al statului parte solicitat”.

„Un stat parte a cărui legislaţie o permite poate acorda extrădarea unei persoane pentru oricare dintre infracţiunile stabilite conform prezentei convenţii care nu sunt pedepsibile în baza dreptului său intern”, se arată în document.

Potrivit acelorași surse, „dacă un stat parte care subordonează extrădarea unui tratat existent primeşte o cerere de extrădare de la un stat parte cu care nu a încheiat un asemenea tratat, el poate considera prezenta convenţie ca temei legal de extrădare pentru infracţiunile la care se aplică prezentul articol”.

Pe site-ul UNODC, instituţia care monitorizează aplicarea Convenţiei, la menţiunea privind notificarea poziţiei sale asupra extrădarii, se arată: „Costa Rica recunoaşte Convenţia ca bază legală pentru extrădare”.

Pe de altă parte, jurnalista Sorina Matei a publicat motivele pentru care un cetățean poate pierde statutul de refugiat politic în Costa Rica. Printre motivele de pierdere a statutului de refugiat politic se numără și comiterea unei infracțiuni comune grave în țara de origine sau comiterea unor fapte care contravin scopurilor și principiilor Națiunilor Unite.

Excluderea statutului de refugiat
(Regulamentul privind refugiaţii- Decretul 36831, Preşedinţia Republicii Costa Rica/Septembrie 2011)

„Articolul 24. Prevederile Legii Generale imigrației cu privire la refugiați și menționate în Convenția privind statutul refugiaților din 1951 și Protocolul său din 1967, nu se aplică oricărei persoane cu privire la care există serioase motive bine fundamentate de luat în considerare:

  1. a) a comis o infracţiune împotriva păcii, o crimă de război sau o crimă împotriva umanității, astfel cum sunt definite în instrumentele internaționale elaborate pentru a face dispoziții pentru astfel de infracțiuni, ratificate în mod corespunzător de către Costa Rica.
  2. b) că a săvârșit o infracţiune comună gravă, în afara țării de refugiu, înainte de a fi admisă ca refugiat.
  3. c) că a fost vinovat de fapte care contravin scopurilor și principiilor Națiunilor Unite.

Articolul 25. – În contextul aplicării clauzelor de excludere, o infracțiune comună este considerată un act tipic, ilegal și vinovat, care revine gravității speciale, în conformitate cu standardele internaționale în care predomină motivațiile de natură nepolitică. Pentru a se califica pentru gravitatea infracțiunii, trebuie luat în considerare prejudiciul, procedura folosită pentru a urmări o astfel de infracțiune, natura pedepsei și evaluarea dacă infracțiunea este considerată gravă în majoritatea jurisdicțiilor. Caracterul comun al infracțiunii trebuie analizat în funcție de motivul, contextul, metodele și proporționalitatea actelor în raport cu obiectivele acestora”.

Emanuel Stan

NICIUN COMENTARIU