Poveşti cu ghiocei

Poveşti cu ghiocei

Poveşti cu ghiocei

Capetele mici şi albe ale ghioceilor ieşind din zăpadă anunţă sfârşitul iernii. Aspectul fragil şi proaspăt, catifelat al frumoasei flori anunţă sosirea primăverii însorite. Floare sălbatică şi foarte rezistentă, înfloreşte până în luna martie, pictând grădinile în alb.

Plină de semnificaţie, „picătura de zăpadă” este originară din Europa. De-a lungul timpului, ghiocelul a fost apreciat datorită gingășiei sale şi reprezintă leac în problemele neurologice și neuromusculare, epilepsie și maladia Alzheimer.

O legendă balcanică povesteşte că ghioceii au apărut după ce mai mulți copii au fost alungați de părinții lor și lăsați în ger. Neavând adăpost, nu au rezistat frigului, iar Dumnezeu le-a transformat trupurile în ghiocei.

O altă legendă spune că soldăţelul zăpezii a apărut după ce Dumnezeu i-a alungat pe Adam și Eva din rai şi lacrimile Evei au fost transformate în ghiocei.

O tradiție nemţească povesteşte că Dumnezeu, după ce a creat pământul, le-a cerut florilor să dea culoare zăpezii şi toate au refuzat, mai puțin ghiocelul, care a avut curaj sa răzbată în zăpadă.

O legendă englezească povesteşte că tânăra Kerma, care și-a găsit iubitul rănit în pădure, a încercat să-l trateze cu un ghiocel şi tânărul s-a transformat într-un câmp de ghiocei.

Călugării britanici aduceau bulbi de ghiocei din Roma și îi plantau în jurul mănăstirilor englezeşti, denumindu-i floarea bisericii.

C.N.

NICIUN COMENTARIU