3.1 C
București
vineri, 3 decembrie 2021 - 6:21
No menu items!

Negociatorii în izmene și afaceristul Niculae

spot_img

cosmina

  • Cosmina Croitoru

Ioan Niculae este un mare om de afaceri român. Cel mai mare – asta dacă măreția s-ar măsura strict în avere – după cum arată topurile de specialitate din România. În cel puțin unul dintre ele, surse credibile din piața media și cea de business spun că și-ar fi cumpărat prima poziție. Cu 80.000 de euro. Pe cine a ajutat asta? Pe el, pe Niculae, în ajunul înființării unei asociații de lobby numită, ușor plagiator, Forumul Investitorilor Autohtoni, un fel de variantă dâmbovițeană a Consiliului Investitorilor Străini. Niculae a vrut astfel să-și facă o asociație prin care să dea un parfum de legitimitate presiunilor pe care le face asupra autorităților pe teme economice sensibile, cum ar fi prețul gazelor. Și prin care să se poată plânge oficial și public mai des. Că, vorba aia, într-un fel te preia presa pe persoană fizică și altfel pe persoană juridică.

Să-ți faci o asociație de lobby care să reunească un număr cât mai mare de companii serioase și credibile din piață nu e un păcat. Ba, dimpotrivă! Mediul de afaceri are nevoie de reprezentativitate în discuțiile cu autoritățile. Dar în România mediul de afaceri nu înseamnă Niculae. Mediul de afaceri înseamnă 530.000 de IMM-uri, adică 99,7% din numărul total al firmelor din România, din care peste 475.000 sunt microîntreprinderi. Companiile reprezintă abia 0,3% din mediul privat, numărul lor fiind cam la 1.500. IMM-urile nu au pe nimeni care să negocieze cu autoritățile. Ele nu sunt ”mari industriași”. Ele sunt niște chestii mici, cantitate neglijabilă. Din cauza lor și a statului lor la coadă – de parcă altă treabă n-au decât să-și plătească taxele și impozitele – România săraca tot dă prost în topurile alea care măsoară birocrația, ușurința de a face afaceri și alte chestii neinteresante pentru politicienii români. Dar Niculae, Niculae e altceva. El și domnul Turcu, fost de la Dinamo. Ei sunt mari angajatori, dom`ne! Cu ei nu te joci, că imediat ți-o trântesc p’aia cu disponibilizările. Ce dacă au datorii ISTORICE la stat? Ce dacă nu le plătesc niciodată? Știe cineva câte nopți nedormite are Niculae de grija angajaților? Apropo! Deși la 30 iunie 2013 Niculae era în top 3 datornici la stat, acum aflăm de pe site-ul ANAF că a primit înlesniri la plată pentru datorii la bugetul de stat, numai ale InterAgro, de 53,2 milioane de lei. Și a mai primit ceva recent, tot de la Guvern: aprobarea unui preț de referință la gaze fixat la nivelul lunii ianuarie 2014, adică 230 de dolari la mia de metri cubi. Un preț foarte convenabil pentru marii consumatori precum InterAgro, în condițiile în care pentru cei de pe piața reglementată prețul va tot crește în acest an. Pentru consumatorii casnici nici nu mai contează scumpirile. Ăștia ce-or să facă? N-or să facă nimic. Nici să emigreze nu mai pot, că nu-i primește nimeni.

În telegramele trimise de Ambasada americană la Bucureşti către Statele Unite, celebrele Wikileaks, Ioan Niculae apare în Top 5 oligarhi ai României ca un sponsor important al PSD, implicat în privatizarea controversată a Societăţii Naţionale a Tutunului. Cine vrea să afle despre Niculae e destul să caute pe Google, presa dedicându-i ample relatări despre afaceri dubioase, pentru unele dintre ele fiind chiar învinuit. Și, cu toate astea, statul rămâne mereu în izmene atunci când ”negociază” cu Niculae. Pentru noi, restul, IMM-uri, oameni simpli, oameni de afaceri și companii ”fără intrare” și fără background-ul patronului InterAgro, statul este zmeu la negocieri. ”Cum să facem autostrăzi dacă nu scoatem banu’?”, ne-o toarnă guvernanții zi de zi. Păi, pân-acu’ ce făcurăți, bre? Cu banii, vreau să zic.