“Este o regulă și trebuie preotul să facă această dezlegare” / VIDEO

Întodeauna muribundul trebuie să fie spovedit și împărtășit, ca să nu plece cu niciun păcat asupra lui.

Lucrulul acesta este necesar, pentru că sunt oameni care mor cu anumite păcate grele, anumite încărcături!

Oamenii folosesc des următoarea expresie în viața asta pământească: “Are blestem pe neam!”

Da, ele există, pot să cadă și pe următorii, dar nu cad pentru că ei sunt vinovați, cad pentru că nu se preocupă de sufletul celui care este acolo, în mormânt, ca el să fie săvârșit în rânduială.

Am avut ocazia să văd cum a fost găsit în mormânt, după 7 ani, un om care a făcut multe, foarte multe rele în satul lui.

Noi, la o înmormântare, avem câteva extreme care nu au nici o treabă cu Ortodoxia, sunt simple coregrafii, sunt simple acte dramaturgice, lacrimogene, populare, tradiționale, dar punctual cheie și punctul forte care trebuie urmărit în taina aceasta a trupului este următorul: întotdeauna muribundul trebuie să fie spovedit și împărtășit, ca să nu plece cu niciun păcat asupra lui.

Așadar, când este cineva bolnav, pe lângă zecile de perfuzii și zecile de sacoșe de medicamente, pe lângă intervențiile medicale și toată lupta aceasta cu viața, tu trebuie întâi să aduci preotul să îl spovedești și să îl împărtășești, ca el să poată să moară în deplină ușurare sufletească. Să aibă parte de ceea ce se numește “desfacerea”.

Este rugăciunea întâia a desfacerii trupului din Molitfelnic, care spune așa: “Şi trupul lui îl dezleagă în cele din care a fost alcătuit, iar sufletul lui îl rânduieşte în corturile sfinţilor.”

Este o regulă și trebuie preotul să facă această dezlegare. În primul rând, rugăciunea aceasta se face și în ziua înmormântării, dar nu prea mai prinde rugăciunea atunci când omul deja a trecut, pentru că noi nu avem pocăință

după moarte, pocăința este până pe patul de moarte.

O lacrimă dacă a scăpat muribundul pe patul de moarte și i-a părut rău de orice greșeală poate să îl ierte Dumnezeu și să se mântuiască.

Invatatura

– "ÎN CE TE VA GĂSI MOARTEA AȘA TE VA LUA, CUM TE VA GĂSI MOARTEA AȘA TE VA JUDECA".(Sf.Scriptură).- Întodeauna creștinul muribund trebuie să fie neapărat spovedit și împărtășit ca să nu plece cu păcate asupra lui.- Lucrulul acesta este absolut necesar, pentru că sunt creștini care mor cu anumite păcate grele nespovedite și pot pătimi în iad din cauza neglijenței și nepăsării sufletești.- Creștinii folosesc des următoarea expresie în viața asta pământească: "Are un blestem pe neam!"- Da, aceste blesteme există, pot să cadă și pe urmași, ele cad, nu pentru că ei sunt vinovați, ci pentru că, nu se preocupă de sufletul celui care este acolo în mormânt, ca el să fie dezlegat și în rânduială creștină.- Am avut ocazia să văd cum a fost descoperit într-un mormânt, după 7 ani, un om care a făcut multe, foarte multe rele în satul lui.- Noi la o înmormântare avem și multe artificii extreme, care nu au nicio treabă cu Ortodoxia, sunt simple coregrafii populare, sunt simple acte dramaturgice tradiționale, ușor lacrimogene, dar punctul cheie și punctul forte care trebuie urmărit în slujba înmormântării, față de taina aceasta a trupului este deseori neglijată. – Întotdeauna muribundul trebuie să fie spovedit și împărtășit ca să nu plece cu nici un păcat asupra lui să-l apese pe conștiință.- Așadar, când este cineva bolnav, pe lângă zecile de perfuzii și zecile de sacoșe de medicamente, pe lângă intervențiile medicale și toată lupta aceasta cu viața, noi trebuie întâi să aducem preotul să îl spovedim și să îl împărtășim, ca el să poată să moară în deplina ușurare sufletească, să aibă parte de ceea ce se numește "dezlegarea de păcate".- Este rugăciunea întâia a dezlegarea trupului din Molitfelnic care spune așa: "Şi trupul lui îl dezleagă în cele din care a fost alcătuit, iar sufletul lui îl rânduieşte în corturile sfinţilor."- Este o regulă și trebuie ca preotul să o respecte, să facă această dezlegare și în viață și după moarte. – În primul rând rugăciunea aceasta se face și în ziua înmormântării, dar nu este la fel de eficientă sufletește ca atunci când suntem vii. – Această rugăciune citită, atunci când creștinul deja a trecut în veșnicie, are mai puțin efect, pentru că noi nu avem pocăință după moarte, pocăința este până pe patul de moarte.- O lacrimă dacă a scăpat creștinul muribund pe patul de moarte și i-a părut rău de orice greșeală, poate să îl ierte Dumnezeu și să se mântuiască.(Sf.Ioan Gură de Aur).https://www.youtube.com/watch?v=qVitCuup3kc&fbclid=IwAR27TW5UXYeFLSJe9o00KJyRMTuwd0DH18DbTXZAHIV2oS6RJ5buPGIAGdM

Publicată de Parintele Calistrat pe Vineri, 11 ianuarie 2019

NICIUN COMENTARIU