De ce a fost clasat dosarul Revoluției. Argumentele procurorilor militari

Doi procurori militari vor încerca să demonstreze, joi, în fața magistraților Curții Supreme, de ce nu mai poate fi nimeni tras la răspundere pentru miile de victime ale Revoluției din decembrie 1989.

Secția Parchetelor Militare a clasat, anul trecut, și ultimele părți ale marelui dosar “Revoluția din decembrie 1989”, format prin reunirea a peste 4.500 de cauze. Soluția dată de anchetatori în acest caz vizează moartea a 709 persoane, rănirea prin împușcare a 1.855, alte 343 de persoane care au suferit traume în diverse împrejurări  și reținerea a 924 de participanți la revoluție.

Procurorii militari au sistematizat ancheta, considerând că, până la fuga dictatorilor, pe 22 decembrie 1989, victimele “au rezultat ca urmare a ordinelor de reprimare a mișcărilor de stradă, date de conducerea de la acea dată a statului român”, în timp ce morții și răniții din perioada următoare au reprezentat rezultatul unei propagande de război – infracțiune care nu se mai regăsește în Codul Penal.

S-a constatat, însă, că persoanele care au ocupat funcții de conducere și de execuție, politice și militare, în perioada 16-22 decembrie 1989, și au fost implicate în organizarea, conducerea, coordonarea și punerea în executare a măsurilor de reprimare a manifestanților au fost judecate și condamnate definitiv, existând astfel, în cauză, “autoritatea lucrului judecat”.

Este vorba despre 275 de inculpați, dintre care:

25 de generali (10 din cadrul Ministerului Apărării Naționale și 15 din cadrul Ministerului de Interne);
114 ofițeri (32 din cadrul MApN și 82 din cadrul MI);
13 subofițeri (8 din cadrul MApN și 5 din cadrul MI);
36 militari în termen;
87 civili.

În ceea ce priveşte perioada cuprinsă între 22.12.1989 şi sfârşitul anului 1989 s-a reţinut că acesta a fost caracterizată prin vid de putere, stare de confuzie, panică şi haos“, se arată în rezoluția procurorilor.

Potrivit procurorilor militari, în unele situaţii decesul a fost cauzat de manevrarea imprudentă a armamentului, victimele fiind din rândul celor care s-au aflat în imediata apropiere a făptuitorilor. De asemenea, nu în toate cazurile decesul s-a produs prin împuşcare, existând situaţii în care decesul s-a datorat altor cauze (ex. agresiune, incendiere, accident rutier, accident aviatic etc.). În unele situaţii, există autoritate de lucru judecat, în sensul că autorii infracţiunilor de omor au fost trimişi în judecată şi condamnaţi. În alte situaţii, cu privire la împrejurările în care s-a produs decesul s-au dispus soluţii de netrimitere în judecată, soluţii care nu au fost, ulterior, infirmate.

Pentru victimele înregistrate după căderea regimului Ceaușescu, procurorii militari au considerat că nu pot trage pe nimeni la răspundere pentru că propaganda de război, genocidul, tratamentele neomenoase, infracţiunile de război contra proprietăţii şi a altor drepturi, respectiv infracţiuni contra umanităţii, nu sunt prevăzute de legea penală.

Pe de altă parte, cum era și firesc, procurorii militari au constatat prescrierea faptelor obișnuite de omor, ucidere din culpă, tentativă de omor şi instigare la infracţiunea de omor, reţinându-se, după caz, împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale sau existenţa autorităţii de lucru judecat, dar şi faptul că decesul nu a fost cauzat de o faptă prevăzută de legea penală.

Pentru numeroasele situații de persoane reținute după fuga cuplului Ceaușescu, procurorii militari au găsit clasarea necesară nu doar ca urmare a prescrierii faptei ori a autorității de lucru judecat, ci și ca urmare a erorii (cauza de neimputabilitate).

O situație atipică de clasare o reprezintă infracțiunea de purtare abuzivă şi instigare la infracţiunea de purtare abuzivă, reţinându-se că a intervenit amnistia.

Urmașii victimelor, dar și reprezentanții Asociației 21 Decembrie au contestat soluția de clasare a Secției Parchetelor Militare.

Judecătorii Curții Supreme urmează să ia o decizie definitivă în acest caz.

România a primit numeroase condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca urmare a modului în care autoritățile au gestionat dosarele ce au vizat evenimentele din decembrie 1989, numeroase victime primind decizii de despăgubire pentru că nu le-au fost reparate suferințele cauzate în timpul revoluției.

Maia Constantin

NICIUN COMENTARIU