Cui i-e frică de majoritate?

Andi Topala

  • Andi Topală

M-a intrigat o declarație periculoasă a unui analist referitoare la criza în care ar putea intra România dacă judecătorii de la instanța supremă ar decide definitiv că președintele ales al României ar fi declarat incompatibil: „Eu cred că ÎCCJ nu mai poate să se pronunţe în momentul în care naţiunea română, prin vot, s-a pronunţat, iar suveranitatea aparţine naţiunii. Soluţia e complicată foarte mult de acest vot. A primit aproape 55% din voturile românilor. O decizie ar putea arunca ţara într-o criză gravă. Pot judecătorii aceia să-şi asume acest risc? Până unde poate să meargă această raţiune de a fi dreptate”.

Cum adică, domnu’ analist, să ignorăm justiția, legea, statul de drept și, mai ales, normalitatea, adică tocmai valorile și principiile democratice pentru care peste 6 milioane de români și-au dat, de fapt, votul? În paranteză fie spus, în continuare cred că opțiunea unei largi majorități a fost nu pentru Klaus Iohannis, ci pentru o schimbare radicală în România, pe care Victor Ponta și PSD nu au reușit să o ofere.

Acum, după ce Klaus Iohannis a promis în campanie „Lege, nu hoție” și vorbește despre o Românie normală, despre stat de drept și justiție independentă, să ne punem problema că judecătorii de la cea mai înaltă instanță din țară ar putea schimba o situație rezultată din voturile unei majorități? Păi nu cumva alegătorii și cei care au protestat în stradă vor fi profund dezamăgiți? Nu ar trebui ca vechiul proverb românesc, „Unde-i lege, nu-i tocmeală”, să funcționeze în actuala stare de spirit care a cuprins societatea? Dacă legea e lege pentru toți, iar ea este aplicată corect, magistrații nu au de ce să ia în calcul presiunea străzii sau voința unei majorități. Dacă mergem pe această logică, toxică din punctul meu de vedere pentru o societatea care se vrea, acum, normală, ar trebui să privim în oglindă dosarele deschise pe numele unor parlamentari, votați în 2012 de o largă majoritate. Nu ar trebui ca justiția să se gândească la o criză politică și, implicit, socială și economică, în România?

Dacă judecătorii supremi vor lua, la anul, fără patimă, fără subiectivism și complet rațional, nu emoțional, o decizie clară și univocă în procesul lui Klaus Iohannis, atunci pot să cred că cele peste 6 milioane de români nu au fost păcăliți. Dacă, per a contrario, magistrații se vor lăsa influențați de vreun simț civic și de un naționalism care militează pentru stabilitate și liniște într-o Românie fără crize politice, sociale sau de nervi, atunci voi avea toate motivele să cred că votul majoritar a fost în van, iar schimbarea promisă a fost o pură demagogie de campanie. Ba chiar l-aș aștepta pe Klaus Iohannis să ceară, la scenă deschisă, magistraților să cântărească și să judece corect, în litera și spiritul legii, acest dosar.

NICIUN COMENTARIU