duminică, 7 iunie 2020 - 9:19

15.000 de acoperiți?

Premierul verifică dacă ministrul Cîțu a desființat Juridicul, ca să-și scape familia de proces

Un scandal public a izbucnit după ce ministrul Finanțelor, Florin Cîțu, a fost acuzat că ar fi desființat un departament din minister care trebuia...

Mișcare curajoasă a Poloniei în scandalul relocării trupelor americane din Germania

Polonia speră ca o parte din soldaţii americani care vor fi retraşi din Germania de preşedintele Donald Trump, conform The Wall Street Journal, să...

G20 revine: 21 de miliarde de dolari, pentru combaterea pandemiei

Grupul celor 20 de economii dezvoltate şi emergente (G20) au anunţat sâmbătă contribuţii în valoare de peste 21 de miliarde de dolari pentru combaterea...

OMS revine asupra utilizării măștilor, dar avertizează despre pericole

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi-a schimbat poziţia referitoare la purtatul măştilor, aliniindu-se tendinţei la nivel global, şi a recomandat utilizarea acestora în locuri...

SR Stanescu

  • Sorin Roșca Stănescu

Alina Mungiu-Pippidi, care conduce Societatea Academică Română, lansează o cifră înspăimântătoare. Serviciile secrete ale acestei ţări, mai puţin DNA, al cărui servicu secret este neoficial şi nesupravegheat de nimeni, dispun, în prezent, de circa 15.000 de ofiţeri acoperiţi. Conform doamnei Mungiu, o mare parte dintre aceştia lucrează în presă. Dacă aşa stau lucrurile, este înspăimântător. Şi nu este de mirare că presa a scăzut în ultimii ani de pe treia poziţie, în materie de credibilitate, după biserică şi armata, undeva la genunchiul broaştei.

Doamna Alina Mungiu-Pippidi afirma că a făcut un calcul la îndemâna oricui. Cum s-ar spune, la vedere. În sensul că a făcut un raport între bugetul pentru salarii al serviciilor secrete şi numărul declarat al efectivelor. A rezultat o diferenţă exagerat de mare între venitul rezonabil al unui lucrător de serviciu secret şi suma aparent încasata. În urma unor informaţii confidenţiale pe care pretinde că le-a primit, a reuşit să efectueze o proiecţie din care a rezultat că, de fapt, în aceste bugete destinate personalului sunt ascunse şi sumele reprezentând contravaloarea întreţinerii unei uriaşe armate de agenţi acoperiţi. Doamna Alina Mungiu-Pippidi nu ne spune nimic despre o altă sursă de venituri, probabil foarte mari, de care dispune serviciile secrete şi care nu este la vedere. Ci ascunsă. Ascunsă în bugetele numeroaselor societăţi acoperite de care dispun, prin lege, serviciile secrete. Atunci când am încercat, în Parlament, să obţin voturi pentru un proiect de lege vizând desfiinţarea societăţilor acoperite ale serviciilor secrete care acţionează pe teritoriul României, am prezentat o serie de informaţii care sugerează atât amploarea, cât şi nocivitatea acestui fenomen. Rezistenţa a fost uluitoare. Şi foarte bine coordonata din interiorul Parlamentului României. Semn că acoperiţii din mediul legislativ au ştiut să-şi facă bine treaba. Dezbaterile publice care au avut atunci loc au fost un bun prilej, cel puţin pentru mine, de a identifica o serie de jurnalişti, vectori de opinie care s-au manifestat nu numai extrem de virulent, ci şi extrem de suspect, apărând dreptul serviciilor secrete din România – situaţie unică în rândul statelor democratice – de a deţine, în propria tara, societăţi comerciale acoperite.

Admiţând că este corect calculul doamnei Pippidi, eu îmi permit să upgradez fie numărul total al agenţilor acoperiţi, fie valoarea soldelor lunare pe care aceştia le încasează. Oricum ceea ce este la vedere şi poate fi observat de fiecare cetăţean, dacă studiază legea Bugetului de stat, ne arată că bugetul pentru personal al serviciilor secrete depăşeşte în mod straniu bugetul Ministerului Sănătăţii. Sau bugetul însumat al mai multor ministere de mai mică importantă. Iar dacă se adăugă şi veniturile societăţilor acoperite – acelea care nu sunt “stopate” la sursa -, atunci sumele ce pot fi vehiculate sunt mult mai mari.

Să revenim însă la subiectul strict al agenţilor acoperiţi. Dacă aceştia sunt plasaţi în presă, rostul lor nu poate fi altul decât fie a filtra informaţia pe care o primeşte cetăţeanul, cenzurând-o, fie de a o distorsiona. Adică de a-i dezinforma pe oameni. Ceea ce înseamnă exact opusul misiunii pe care o are un ziarist. De aceea, oriunde în lume, un ziarist care este în acelaşi timp şi agent al unui serviciu secret reprezintă un element nociv. Evident, acest lucru se întâmplă în ţara de care aparţine serviciul secret. Pentru că misiunile în străinătate şi eventualele infiltrări în presa din altă ţară sunt o poveste diferită. Este motivul pentru care, spre deosebire de România, în cele mai multe state, infiltrarea presei cu agenţi acoperiţi este nu numai imorală, ci şi interzisă în mod expres de lege.

Dar hai să spunem, la limită, că, în ceea ce priveşte infiltrările din presă, serviciile secrete din România nu au încălcat regula jocului democratic. În schimb, dacă au plantat sau au racolat ofiţeri acoperiţi din rândul judecătorilor, procurorilor, parlamentarilor, membrilor Executivului sau ai partidelor politice, atunci legea este încălcată din două direcţii. De către serviciul secret, dar şi de către respectivul agent sub acoperire. Avem de-a face, aşadar, cu o infracţiune. În mod specific, devoalarea unei infracţiuni în acest caz absolvă persoana respectivă de răspundere pentru altă infracţiune, cu o periculozitate socială mai mică, rezultată din deconspirarea unui ofiţer acoperit.

Dacă Robert Turcescu, într-un pas ulterior, va deconspira unul sau mai mulţi agenţi acoperiţi din medii în care legea interzice acest lucru, el va fi absolvit de răspundere. La fel cum, dacă s-a deconspirat, este tot absolvit de răspundere, fiindcă fapta sa reprezintă o desistare de la infracţiunea de a fi acceptat să funcţioneze ca ofiţer acoperit în presă. Robert Turcescu scăpa şi fiindcă, de fapt, dacă e adevărat că e ofiţer acoperit al serviciului secret al Armatei, atunci cel care l-a deconspirat a fost viceprim-ministrul Gabriel Oprea, cu ocazia avansării în grad a pseudo-jurnalistului.

În fine, dacă preşedinte Traian Băsescu sau oricine altcineva semnalează că în anumite medii se produce o infracţiune, deconspirând astfel un ofiţer acoperit, fie şi numai pentru fals în declaraţii, atunci nici preşedintele, nici altcineva nu raspune penal.

Aşadar, liber la deconspirări.

 

Focar de COVID-19, la Poliția Capitalei

Zece polițiști de la Serviciul Furturi Auto din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București au fost infectați cu coronavirus, iar alți zece...

42 de români infectați cu COVID-19, într-un abator din Germania

Un cetăţean român care lucra la o companie de prelucrare a cărnii din Straubing-Bogen (landul Bavaria) a fost internat într-o unitate medicală, după ce...

Zboruri Tarom, de la Timișoara, Oradea, Cluj, către la mare

Compania Naţională de Transport Aerian - TAROM anunţa că, începând cu luna iulie, va introduce noi rute interne, care să susţină repornirea turismului românesc,...

Nelu Tătaru, adept al vaccinării obligatorii, dar nu și pentru COVID-19

Ministrul Sănătăţii, Nelu Tătaru, a afirmat, sâmbătă, că la momentul apariţiei unui vaccin anti-COVID nu va putea fi introdusă măsura obligativităţii vaccinării, ci doar...

Alertă cu bombă la Tribunalul București

Tribunalul Municipiului București a primit prin e-mail o amenințare cu bombă, în urma căreia clădirea a fost evacuată, potrivit Antena 3. Ședințele de judecată...