vineri, 4 decembrie 2020 - 4:21

The Guardian compară ”Dosarul Roșia Montană” cu un caz din anii ’90 din Marea Britanie

Cercetătorii redau vederea pierdută la șoareci, printr-o intervenție genetică de reîntinerire a celulelor

Își amintesc celulele vechi și deteriorate cum era să fii tânăr? O echipă de cercetători de la Harvard afirmă că a reprogramat neuronii în...

Iohannis îndeamnă românii să meargă la urne indicându-le să voteze PNL

Președintele Klaus Iohannis încalcă din nou prevederile constituționale și se situează în afara poziției de arbitru pe scena politică, făcând campanie și îndemnând electoratul...

Sinucidere la ATI: un pacient cu covid și-a luat viața, spânzurându-se

Un bărbat infectat cu Covid 19 s-a spânzurat într-un salon ATI al Spitalului Județean din Galați, cazul fiind investigat de poliție pentru infracțiunea de...

Germania și Huawei: câtă încredere și cât control?

Vlad Drăghicescu (corespondență specială) Strategia germană privind rolul concernului tehnologic chinez Huawei în dezvoltarea infrastructurii 5G, pare să se apropie de forma finală. Ministrul federal de...

spar

Cotidianul britanic ”The Guardian” a publicat o analiză asupra relației dintre activiștii de mediu și mediul corporatist, în care se face o comparație între dezbaterea asupra exploatării de la Roșia Montană și cazul Brent Spar, care în anii ’90 a pus față în față compania Shell și organizația Greenpeace.

În 1994, Shell intenţiona să scape de platforma petrolieră Brent Spar scufundând-o în Marea Nordului. Greenpeace a obiectat şi a pornit împotriva Shell o campanie publică agresivă. Compania era mai puţin experimentată decât Greenpeace în declanşarea emoţiei publice şi influenţarea opiniei publice.

Atunci când Greenpeace iniția confruntări emoţionale şi transmitea mesaje simple, Shell reacţiona cu fapte şi cifre. Shell a motivat cu faptul că studiile realizate arătau că scufundarea platformei în mare era cel mai puțin nociv lucru pe care îl putea face.

Shell a capitulat. Şi-a schimbat planurile şi a dezmembrat Brent Spar pe țărm. Când conflictul s-a stins, mulţi au constatat că opţiunea aleasă a fost, de fapt, mai nocivă pentru mediu decât planul original. Sub pretextul activismului de mediu şi cu abilităţi solide de PR, este posibil ca Greenpeace să fi fost responsabilă de forţarea unei opţiuni mai periculoase din punct de vedere al mediului.
”Grupurile activiste pot genera mai uşor declaraţii care îi stârnesc pe oameni şi transformă corporaţiile în mari ticăloşi. Multe corporaţii reacţionează la aceste tactici cu surprindere sau frustrare şi au dificultăţi în a se apăra cu altceva decât informaţii tehnice pe care puţini le înţeleg şi chiar mai puţini le cred. Greenpeace a avut puterea de a forţa schimbarea, dar nu a fost niciodată trasă la răspundere pentru costurile suplimentare sau pagubele de mediu suplimentare cauzate de acţiunile sale. Astăzi, corporaţiilor, pe drept, nu li s-ar permite să scape cu astfel de acţiuni, dar nu există mecanisme de a trage la răspundere grupurile activiste”, se arată în analiza citată.

”The Guardian” aduce ca exemplu din actualitate proiectul exploatării aurului la Roşia Montană, care este o ”țintă ușoară” pentru activiști. Pe de o parte, proiectul presupune crearea a 2.300 de locuri de muncă în etapa de construcţie a minei şi a 900 în momentul finalizării acesteia, o contribuție importantă la dezvoltarea economică a României şi rezolvarea  poluării istorice rămase de pe timpul operaţiunilor miniere din perioada comunistă.

”Totuşi, oricât de convingătoare ar putea fi aceste argumente, încep să se destrame în momentul în care grupurile activiste organizează demonstraţii publice şi vorbesc despre otrăvirea apei cu cianuri (în întreaga lume se folosesc deja 900.000 de tone metrice de cianuri, conform Ghidului de Economie Chimică). Combaterea acestui activism cu un mesaj de genul cianura va fi utilizată în siguranţă este un lucru aproape imposibil, indiferent de adevărul afirmaţiei”, se mai afirmă în material.

În astfel de cazuri, guvernele trebuie să găsească un echilibru între beneficiile sociale pe termen lung și mesajele activiștilor. De asemenea, societatea în ansamblu trebuie să păstreze beneficiile activismului, fără a permite ca ONG-urilor să se transforme în grupuri de interes puternice, dar neresponsabile.

”Activismul vehement poate, prin mesaje emoţionale, să blocheze un proiect despre care sondaje recente afirmă că este susţinut de 68% din populaţia României şi unul care promite să ofere beneficii nete sociale, economice şi de mediu ţării? Dacă va fi aşa, cine va fi responsabil şi va răspunde – grupurile activiste care l-au blocat? Sau consecinţele vor fi suportate de cetăţenii obişnuiţi şi contribuabili?”, se întreabă autorul Joseph Zammit-Lucia, el însuși președinte al unei organizații civice din SUA.

Vlad Bârleanu

 

Duel de mahala între Ponta și Cioloș. VIDEO

Cei doi candidați la alegerile parlamentare Victor Ponta și Dacian Cioloș, lideri ai partidelor Pro România și USR-PLUS, foști premieri ai României, au avut...

OMS ia în calcul „certificarea electronică” a vaccinării

Organizația Mondială a Sănătății nu recomandă statelor să elibereze „pașapoarte de imunitate” pentru cei care și-au revenit din COVID-19, dar investighează perspectivele utilizării certificatelor...

Judecătorul Bogdan Mateescu, noul șef al CSM

Judecătorul Bogdan Mateescu a fost ales în funcția de președinte al Consiliului Superior al Magistraturii, iar procurorul Florin Deac în funcția de vicepreședinte. Judecătorul Bogdan...

Iohannis le-a întors spatele magistraților, după ce a ținut un discurs politic la ședința CSM

Preşedintele Klaus Iohannis a folosit, joi, aula Facultății de Drept pe post de tribună politică, fără a rata momentul de discursuri de campanie electorală,...

SUA schimbă regulile carantinei: Persoanele expuse la Covid, asimptomatice și cu test negativ, stau șapte zile izolate

Persoanele care ar fi putut avea expunere la coronavirus, dar care sunt asimptomatice, pot rămâne în carantină timp de șapte zile, în loc de...