Superintendent scoțian: poliția verifică la fiecare schimb de tură dosarele de dispăruți

Superintendentul Ann Bell, unul dintre cei doi coordonatori ai Unității Naționale pentru Persoane Dispărute din Scoția, a participat timp de două zile în dezbaterile de la București și a arătat cum poate fi pus în centru interesul găsirii în viață a persoanei dispărute, indiferent de vârstă și mai ales indiferent de calitatea celui care sesizează dispariția (rudă, prieten, cunoscut). Poliția are acces la resurse nelimitate în situația dispăruților de mare risc și folosește psihologi și ofiteri de legătură cu familiile pentru fiecare caz. Poliția are strategii de abordare a fiecărui caz, în funcție de gradul de risc, care este stabilit după completarea unui formular de 23 de întrebări cu privire la dispariție.

Scoția are în statistici 84 de părți umane neidentificate din 1957 până în prezent și peste 20.000 de sesizări anuale privind disparițiii de persoane.

Publicată de Sursa Zilei pe Vineri, 8 noiembrie 2019

8194 de români au fost dați dispăruți în 2018. 7945 de cazuri au fost rezolvate, iar diferența s-a adăugat ca un stoc celor peste 2.000 de dosare de dispăruți care apar în statisticile IGPR încă din 2014 – anul din care datează și cea mai nouă analiză a poliției române pe tema persoanelor dispărute.

Concluziile raportului din 2014:

  • peste 90% dintre dispariţii sunt produse de părăsirea voluntară a domiciliului de către minori din diverse motive;
  • cazurile soldate cu consecinţe grave pentru minori au avut o frecvenţă mai redusă (accidente soldate cu deces – 18, rătăciri soldate cu deces – 4, sinucideri – 3, agresarea minorului soldată cu deces – 1);
  • 76,4% dintre minorii dispăruți au între 14-18 ani, „adica perioada adolescenţei, caracterizată prin teribilism, dorinţa de independenţă, naivitate”;
  • 66,4% dintre dispăruți sunt fete;
  • „Există o categorie importantă a minorilor pentru care a fost raportată dispariţia, formată din fete de peste 14 ani, care părăsesc mediul în care trăiesc de cele mai multe ori pentru a încerca să se descurce singure sau, aşa cum a relevat analiza datelor, să schimbe mediul de viaţă din familia părinţilor cu altul oferit de o relaţie de concubinaj.” 

La această oră, 2590 de români raportați ca fiind dispăruți nu au fost găsiți încă. 

În mod tulburător, în statisticile poliției se mai regăsesc și peste 2.400 de cadavre cu identitate necunoscută, adunate pe parcursul ultimilor 20 de ani, conform oficialilor poliției române. 

Discuțiile din workshop-ul transmis live, timp de două zile de www.sursazilei.ro, au arătat că medicina legală din România nu are mijloacele și nici resursele să rezolve toate problemele identificării cadavrelor din statistici, așa cum și poliția este limitată în acțiunea de căutare și găsire a celor raportați ca fiind dispăruți. În absența reprezentanților poliției, care nu au mai participat la dezbateri în ciuda confirmării prealabile, un procuror, formator de procedură penală la Institutul Național al Magistaturii, a atras atenția că procedura de căutare a unei persoane dispărute trebuie simplificată și gestionată în afara mediului judiciar.  

Juriștii prezenți la dezbateri au explicat că procedurile pentru căutarea și găsirea persoanelor dispărute pot fi simplificate și ideea urmează să fie perfecționată în primul grup de lucru care va livra o variantă ajutătoare proiectului de lege deja aflat în dezbatere publică, la inițiativa Ministerului de Interne. 

În ordinea urgențelor desprinse din dezbateri, urmează formalizarea implicării odontologilor și stomatologilor în procedura de identificare a cadavrelor cu identitate necunoscută și o campanie națională pentru păstrarea și valorificarea informațiilor dentare la nivel național. 

Un al grup de lucru, format din psihologi, psihiatri, criminaliști și magistrați, va analiza posibilitatea articulării resurselor ce pot fi puse la dispoziția persoanelor dispărute după găsirea acestora și, eventual, trasarea unor politici în sprijinul victimelor vulnerabile la infracțiuni.

În urmă cu cinci ani, comunitatea internațională (ICMP – International Commitssion on Missing Persons) a atras atenția că, deși e veche cât omenirea, nimeni nu a dimensionat a nivel global problema persoanelor dispărute până acum. Conform estimărilor, milioane de persoane sunt date dispărute, la ora aceasta, pe glob, ca urmare a conflictelor și încălcărilor drepturilor omului și alte câteva zeci sunt raportate dispărute anual ca rezultat al traficului uman, violenței generate de droguri sau migrației. Cu toate acestea nu există o abordare comună asupra problematicii persoanelor dispărute, motiv pentru care în lume există state care țin la minimum aceste cifre, prin politici axate pe rezolvarea rapidă a cazului de dispariție, și altele care nu.

NICIUN COMENTARIU