România, cea mai mare creștere a costului orar cu forța de muncă după Estonia și Lituania

România, cea mai mare creștere a costului orar cu forța de muncă după Estonia și Lituania

România, cea mai mare creștere a costului orar cu forța de muncă după Estonia și Lituania

România a înregistrat, în al doilea trimestru al acestui an, cea mai mare creștere anuală a costurilor cu forța de muncă în întreaga economie, după Estonia și Lituania, arată biroul european de statistică Eurostat. Costurile non-salariale suportate de angajatori, respectiv CAS, au crescut în România cu 6% față de al doilea trimestru al anului trecut.

”În rândul statelor pentru care există date disponibile pentru al doilea trimestru din 2013, cele mai mari creșteri ale costului orar cu forța de muncă, pentru întreaga economie, s-au înregistrat în Estonia (+7,7%), Lituania (+6,5%) și România (+6%). Descreșteri s-au înregistrat în Slovenia (-5,9%), Cipru (-4,6%), Croația (-0,6%) și Spania (-0,3%)”, arată Eurostat.

În zona euro, costurile orare cu forța de muncă au crescut cu 1,8% în industrie, 0,7% în construcții, și 0,8% în servici. În UE, creșterile au fost de 1,7% în industrie, 0,4% în construcții și de 0,9% în servicii.

Indicele Costului cu Forța de Muncă este un indicator pe termen scurt care reflectă evoluția costurilor orare cu forța de muncă suportate de angajatori. Este calculat prin împărțirea costurilor cu forța de muncă la numărul de ore lucrate. De aceea, evoluția ambelor variabile, costurile cu forța de muncă și orele lucrate, influențează acest index.

Schimbările trimestriale în costurile orare ale angajatorilor sunt măsurate pentru costurile totale cu forța de muncă și componentele principale, respectiv remunerațiile și salariile pe de o parte, și costurile non-salariale pe de altă parte. Costurile totale cu forța de muncă acoperă costurile salariale și non-salariale, excluzând subvențiile. Ele nu includ nici costurile cu trainingul vocațional sau alte cheltuieli, precum costurile de recrutare, cele cu hainele de muncă etc.

Costurile cu remunerațiile și salariile includ remunerațiile directe, bonusurile și alocațiile plătite de angajator în bani cash către un angajat în schimbul muncii prestate, plățile pentru schemele de economii ale angajaților, plățile pentru zilele nelucrate și tichetele de masă, benzină, mașinile de serviciu etc.

Costurile non-salariale includ contribuțiile sociale plătite de angajatori, plus taxele de angajare, mai puțin subvențiile.

În trimestrul al doilea al acestui an, costul orar al forţei de muncă în formă ajustată (după numărul zilelor lucrătoare) a înregistrat o creştere de 4% faţă de trimestrul precedent şi de 5,97% faţă de acelaşi trimestru al anului anterior, arată Institutul Național de Statistică. Cel mai mare avans s-a înregistrat în sectorul bugetar.

Cosmina Croitoru

NICIUN COMENTARIU