Români, alegeți răul cel mai mic

Andi Topala

  • Andi Topală 

La așa popor și așa clasă politică, așa campanie. O campanie pe dezbrăcatelea. Cu un președinte în exercițiu care se implică într-un mod cât se poate de fățiș și direct în cursa pentru Palatul Cotroceni, deși, culmea, el nu mai poate candida.

Cu o dreaptă dezbinată, tot de Traian Băsescu, pentru a-i face mofturile pupilei sale, Elena Udrea, pentru care luptă acum, vor urma două luni de foc, cu răsturnări de situație și surprize demne de o clasă politică „tabloidă”.

Deja a început. Singurul candidat al dreptei cu șanse mari la alegeri, după cum arată sondajele, a început să se afunde în propriul… noroi pe care l-a creat. Klaus Iohannis este dovedit, chiar dacă nu definitiv, dar, totuși, printr-o sentință judecătorească, un președinte ilegitim. Că tot e moda președinților ilegitimi. Iese la iveală, din fericire devreme, toată ingineria politrucă pe care a făcut-o ca să ajungă președinte de partid și candidat al unei alianțe dintre două partide măcinate din interior. Nu știu de ce am impresia, dar, la vizita pe care a făcut-o la Vila Lac 3, amfitrionul, în fapt chiriașul Traian Băsescu, i-a spus că ar fi bine să se retragă din cursă pentru că are probleme, fie de imagine, fie judiciare și, în același timp, că ar fi bine să-i bage mințile în cap lui Vasile Blaga pentru a o susține pe Elena Udrea drept candidat al dreptei.

Traian Băsescu plusează ținându-și promisiunea de a dezbrăca public ANUMIȚI candidați. Firește, cine ar vrea s-o vadă pe Monica Macovei dezbrăcată sau pe Elena Udrea, pardon, pe ea, da, deși ea a fost dezbrăcată de-a lungul timpului de presă, dar nu numai de cea tabloidă, care o arăta în toată splendoarea, pe plajă. Traian Băsescu a început campania murdară de dezbrăcare aruncând pe piață avertismentul privind existența unui candidat care este ofițer acoperit. Și tot el spune că serviciul secret din care face parte nu poate face publică fișa lui, ci doar o instanță judecătorească este îndrituită să devoaleze. Îmi dau seama cât de rău îl macină faptul că nu poate pronunța numele candidatului presupus ofițer acoperit, fiind nevoit să latre prin botniță. Dacă ar pronunța numele, ar încălca legea siguranței naționale, mai ales că ar face-o din calitatea sa de beneficiar al informațiilor clasificate „secret de stat”. Nu că ar fi ceva neobișnuit pentru Traian Băsescu, mai ales că, așa cum îl știm, face orice doar să-și vadă visurile împlinite.

Îmi este tot mai clar că nu neapărat justiția va fi agentul electoral care va cerne liota de prezidențiabili, ci însuși șeful statului. Sau poate împreună, pentru că el are încă butoanele și vrea să-și lase un urmaș demn de a conduce mai departe sistemul ticăloșit, construit în 10 ani.

Trăim, din punctul meu de vedere, sub un diabolism care eclipsează orice dictatură tiranică din ultimii 100 de ani și care aruncă România într-un întuneric mai negru decât cel în care a stat 50 de ani. Nu mi-e silă, ci mi-e groază. Mi-e groază pentru că îmi dau seama că luminița de la capătul tunelului începe să se stingă, pentru că realizez că nu sunt șanse să depășim această etapă neagră din istorie, care pare a se prelungi. Încă mai sper că, în noiembrie (dacă va fi noiembrie) românii să se trezească și să aleagă răul cel mai mic.

NICIUN COMENTARIU