În general, finanțarea de către bănci a investițiilor imobiliare și proiectelor de dezvoltare ”a făcut un mare pas înainte” în Europa, potrivit unui sondaj publicat de compania de consultanță KPMG.
Studiul Property Lending Barometer 2015 se bazează pe intervievarea reprezentanților din 90 de bănci din 21 de state europene, inclusiv Romania, și evaluează atitudinea băncilor față de finanțarea imobiliară și parametrii cheie de finanțare.
Pentru economiile analizate, s-a folosit următoarea clasificare:
Dominante – Italia, Germania, Spania, Marea Britanie
Stabile – Austria, RepublicaCehă, Olanda, Polonia, Slovacia și Suedia
Alte economii mai puțin stabile – Țările Baltice, Bulgaria, Croația, Cipru, Grecia, Ungaria, România, Serbia șiTurcia.
”Atitudinea băncilor s-a schimbat în bine și au devenit mai deschise la finanțarea proiectelor imobiliare”, a declarat Andrea Sartori, Partener și Head of Real Estate pentru Europa Centrală și de Est din cadrul KPMG.
”În Europa se înregistrează în prezent o reducere record în rata dobânzilor și în plus există un program de achiziționare de active inițiat de Banca Centrală Europeană care se așteaptă să crească nivelul de lichiditate a băncilor. Băncile se confruntă în același timp cu o concurență crescută din partea unor creditori alternativi, ca de exemplu fondurile cu plasamente în acțiuni/obligațiuni și băncile de investiții. Drept rezultat, investitorii epuizează produsele de valoare de pe piețele imobiliare din Europa, în special în economiile mai stabile”, a mai afirmat Sartori.
Băncile de pe piețele mai puțin stabile se confruntă în continuare cu dificultăți cauzate de proporția considerabilă de credite neperformante din portofoliile lor.
Redresarea sectorului de creditare imobiliară este mai vizibilă, potrivit raportului, în economiile europene mai dezvoltate; economiile mai puțin stabile se află încă sub presiunea de a găsi soluții la problemele cauzate de criza financiară globală. Băncile din alte economii mai puțin stabile cum sunt cele din Serbia și Croația se confruntă cu o mai mare proporție de credite neperformante, datorită cărora ezită să crediteze sectorul imobiliar.
Acestea ar putea deveni ținte potențiale pentru cei care sunt interesați să preia portofolii de credite neperformante.
Sondajul prezintă, de asemenea, o evaluare a criteriilor pe care instituțiile financiare europene le iau în considerare în acordarea creditelor pentru dezvoltări/investiții imobiliare.
”Majoritatea băncilor din sondajul nostru – indiferent de economia în care activează – au subliniat că proiectele pe care sunt dispuse să le finanțeze au la bază un model de afaceri robust și proiectul urmează să fie un activ de o înaltă calitate”, a explicat Sartori.
Alte criterii sunt reputația și recomandările referitoare la dezvoltator/operator și nivelul capitalului proprietarului.
Piața din România a beneficiat de reducerile de impozit și de o piață a muncii favorabilă, care au crescut încrederea consumatorilor și au transmis optimism băncilor.
Băncile din România au însă opinii diferite în legătură cu perspectivele portofoliilor de credite proprii și ale întregului sector bancar în următoarele 12-18 luni.
”În timp ce majoritatea respondenților prognozează o creștere în dimensiunea portofoliului propriu precum și al întregului sector bancar, unele bănci sunt de părere că acesta va arăta o ușoară diminuare. Răspunsurile sugerează că, bazându-se pe economia în curs de redresare, majoritatea băncilor sunt încrezătoare în creșterea portofoliului de credite în viitorul apropriat, care se așteaptă să crească cu o rată de 3-4% pe an în următorii ani”, a declarat Ori Efraim, Partener al KPMG Romania.
Alte concluzii relevante:
- Segmentul rezidențial este clasa de active preferată de bănci în cazul finanțării proiectelor de dezvoltare din economiile dominante/stabile incluse în sondaj, urmat de spații comerciale, birouri și spații industriale.
- În alte economii mai puțin stabile, spațiile de birouri s-au clasat pe primul loc, urmate de spații comerciale, rezidențiale și industriale. Creditorii sunt mai interesați să finanțeze proiecte hoteliere în țările a căror economie se bazează în mare măsură pe turism, ca de exemplu Grecia sau Cipru.