Principalul său competitor de pe piață este și cel mai important denunțător din dosarele Microsoft-EADS
Nicolae Dumitru (NIRO), transformat în denunţător după 3 luni petrecute în arest, a încurcat traficul de influenţă făcut în contul SIVECO (Irina Socol) cu cel făcut pentru Fujitsu Sistems Computer (Claudiu Florică). Sub conducerea Irinei Socol, Siveco a pus stăpânire pe banii guvernamentali alocaţi cu nemiluita pentru informatizarea şcolilor din România, în timp ce Claudiu Florică reclama peste tot nereguli la preţ şi execuţia contractelor intermediate de Siveco către alte câteva companii IT.
După cum Sursa Zilei a arătat recent, ambii „beneficiari” ai traficului de influenţă au calitate de martori-denunţători la DNA, iar printre „partenerii” lor ministeriali se numără Dan Nica, Ecaterina Andronescu, Alexandru Athanasiu şi Mihnea Costoiu.
În timp ce Irina Socol contestă cu înverşunare trimiterea sa în judecată de către procurorii Parchetului Curţii de Apel Bucureşti, susţinând că evaziunea fiscală şi spălarea de bani pe care a făcut-o în ultimii 14 ani reprezintă acte de corupţie, un savuros detaliu dintr-un document DNA arată că şi Claudiu Florică, şi Irina Socol au apelat la aceiaşi intermediari ca să obţină contractele privilegiate cu statul. Atâta doar că timpul scurs l-a făcut pe Nicolae Dumitru, denunţător care se află în arest la domiciliu, să-i încurce pe beneficiarii traficării influenţei sale.
În ceea ce priveşte exercitarea de către inculpatul Dumitru Nicolae a traficului de influenţă, potrivit doctrinei şi practicii judiciare este suficient ca inclupatul să lase să se creadă că are influenţă asupra unor membri ai Guvernului. Ori, aşa cum rezultă din declaraţiile inculpatului Nicolae Dumitru şi declaraţile martorilor, era de notorietate relaţia sa de prietenie cu Şerban Mihăilescu, Adrian Năstase, Adrian Bittner. Mai mult, inculpatul recunoaşte că a intervenit la Alexandru Bittner pentru a-l ajuta pe Dinu Pescariu, motivul pentru care susţine că a intervenit fiind în mod evident nereal, întrucât firma SIVECO nu distribuia licenţe Microsoft şi nici nu s-a realizat vreo procedură de achiziţie care să fie tergiversată de Bittner ca reprezentant al firmei Siveco Dosarul Microsoft-Eads Referat cu propunere de prelungire a arestării preventive Detaliile afacerilor „Siveco” cu statul român se regăsesc însă cu lux de amănunte în referatul prin care procurorii DNA au cerut aviz pentru urmărirea penală a fostului ministru Ecaterina Andronescu. Iar denunţurile fostului preşedinte SIVECO, precum şi al intermediarului Niro pot clarifica pentru procurori deciziile contradictorii luate de mai mulţi membri ai guvernului în legătură cu derularea programului de informatizare a învăţământului. Astfel, denunţătorii vorbesc despre o sumă de 3 milioane de euro, plătită la debutul acestui proiect, pentru „eliminarea” oricăror piedici ar fi stat în calea programului SEI (Sistemul Educațional Informatizat), care în 2009 număra deja şase ediţiii. Din informaţiile Sursa Zilei, principalul denunţător este chiar principalul competitor al Irinei Socol, respectiv Claudiu Florică, director la Fujitsu Technologies Computer la data la care cerea Corpului de Control al Guvernului, ANAF şi mai multor altor instituţii de control să verifice nu doar legalitatea atribuirii contractului prin negociere directă, cât mai ales decontul pentru aparatură şi livrările făcute în cadrul programului guvernamental.
Preşedintele Siveco a dat însă numeroase alte „clarificări” chiar din arestul preventiv obţinut de procurorii Parchetului Curţii de Apel Bucureşti în dosarul de evaziune şi spălare de bani, pe care Irina Socol în vrea transferat la DNA. Firul investigaţiei anticorupţie merge pe ideea că Siveco a inventat un parteneriat pentru informatizarea şcolilor din România, începând din 2001, contractele fiind încheiate pe ultima sută de metri prin cesiuni în cascadă, deşi Ministerul Educaţiei avea de 10 luni banii alocaţi.
Printr-o simplă notă, programul de 200 de milioane de dolari al Ministerului Educaţiei din care trebuiau amenajate 1.500 de laboratoare informatizate în şcoli a fost transformat într-un heirupism extrem de costisitor pentru stat. Se arată că Ministerul Educaţiei şi Cercetării are în bugetul propriu fonduri cu această destinaţie şi se propune „negocierea cu sursă unică”, întrucât realizarea unei alte prevederi presupunea un termen minim de 72 zile şi s-ar fi depăşit anul financiar. (…)
La data de 26.11.2001, fără a exista o notă de fundamentare pentru necesarul laboratoarelor, fără a se efectua o negociere a preţului pe livrabile şi servicii, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a semnat cu Siveco România, în calitate de lider al consorţiului, contractul din /26.11.2001
Referat pentru avizarea urmăririi penale a Ecaterinei Andronescu
SEI a continuat şi în 2002, tot printr-o Notă de fundamentare pentru HG nr. 828/31.07.2002. Iniţiatori sunt şi de această dată Ministerul Educaţiei şi Cercetării – ministru Ecaterina Andronescu şi Ministerul Finanţelor Publice – ministrul Mihai Nicolae Tănăsescu, cu avizul ministrului MCTI – Dan Nica şi al Justiţiei, Rodica Stănoiu. Prin HG nr. 1220/07.11.2002 a fost modificat art. 2 al HG nr. 828/2002, fiind autorizat Ministerul Educaţiei şi Cercetării să contracteze o finanţare de tip leasing pe 3 ani cu valoare de achiziţie de 51.750.000 USD, la care se adaugă costurile, dobânzile, taxele şi impozitele.
Etapa a treia a SEI a cuprins o extensie pe 20 milioane de dolari, respinsă de mai multe ori de Ministerul Finanţelor pentru o serie de necorelări şi pentru nejustificarea achiziţiei. Ministerul Finanţelor Publice a dat aviz negativ acestei solicitări, susţinând că datele privind implementarea proiectului nu erau corelate cu indicatorii aprobaţi prin bugetul pe 2003 pentru „asigurarea logisticii prin dotarea şcolilor cu calculatoare”.
În bugetul pe anul 2003 era prevăzut a se achiziţiona 2.259 laboratoare informatice. Se arată de către Ministerul Finanţelor că efortul bugetar suplimentar ar fi de 1.800 miliarde lei / 3 ani
Referat pentru avizarea urmăririi penale a Ecaterinei Andronescu
Exclus din lista de furnizori de subcontractorul Hewlett Packard, Claudiu Florică se revoltă şi începe, din octombrie 2003, să reclame nereguli la Secretariatul General al Guvernului şi la Ministerul Educaţiei. Cu toate acestea, Alexandru Athanasiu semnează, în acelaşi an, pentru 20 de milioane de dolari a treia etapă a SEI, cu o perioadă de derulare de 8 luni şi cu o perioadă a leasingului de 3 ani. Imediat, SIVECO cesionează integral contractul cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului către Hewlett Packard.
Există indicii în sensul că achiziţia s-a făcut prin negociere directă cu încălcarea dispoziţiilor legale şi la o valoare de peste 30-40% faţă de preţul pieţei. Pentru produse de acelaşi tip, firmele Fujitsu Siemens Computers şi Bull depuseseră oferte cu 30 – 40% mai mici. De asemenea, există indicii în sensul că serviciile prevăzute în Contract nu au fost furnizate fiind recepţionate şi decontate în mod nelegal
Referat pentru avizarea urmăririi penale a Ecaterinei Andronescu
În iunie 2004, Claudiu Florică revine în piaţă din spatele altor competitori: FSC şi Softwin, care au depus o scrisoare de intenţie pentru derularea etapei a IV a proiectului la preţuri mult sub valoarea ofertată de firma Siveco. În luna decembrie 2003, secretarul de stat de atunci, Mihnea Costiu, a emis un punct de vedere potrivit căruia iniţiativa Fujitsu Siemens de a înainta documentaţie de ofertă este neîntemeiată pe fond şi neacceptabilă întrucât oferta firmei nu răspundea cerinţelor MEC. Se arată că firma Fujitsu Siemens nu avea experienţă în domeniul proiectelor educaţionale în România, în special în ceea ce priveşte integrarea de proiect şi nu a oferit o soluţie globală. „În plus, firma Fujitsu Siemens nu a participat la niciuna din fazele anterioare ale proiectului, nici în calitate de contractant, nici în calitate de subcontractant, colaborarea dintre firma Fujitsu Siemens şi Grupul de firme furnizoare Siveco România – Compaq România – HP România- IBM România, limitându-se la furnizarea de către o terţă firmă a unor echipamente produse de Fujitsu Siemens cu acordul explicit al firmei HP”, i-a răspuns, sub semnatură oficială, Mihnea Costoiu.
În martie 2005, o comisie de analiză a modului de derulare a concluzionat că preţurile de achiziţie a echipamentelor au fost cu cel puţin 50% mai mari decât cele de pe piaţă, că monitoarele au fost achiziţionate la preţuri duble, că preţurile pentru soluţiile software au fost nefundamentate, iar preţul pentru asistenţă tehnică a fost exagerat. Urmare a verificărilor efectuate şi a concluziilor formulate, comisia a recomandat suspendarea etapei a IV-a a proiectului, verificare modului de derulare a fazelor 1, 2 şi 3 şi pregătire unei licitaţii pentru faza a IV-a. „Există indicii în sensul că achiziţia s-a făcut prin negociere directă cu încălcarea dispoziţiilor legale şi la o valoare de peste 30-40% faţă de preţul pieţei. Pentru produse de acelaşi tip. Concluzii similare a avut şi echipa de control din cadrul Agenţie NAF- Direcţia Generală de Inspecţie Fiscală – Direcţia de Control Financiar urmare a verificărilor efectuate în perioada martie – aprilie 2005”, susţin procurorii DNA. SEI a continuat.
Mihaela Chiper