„Certarea Domnului este atingerea dureroasă a Domnului de noi sau pedeapsa Lui pentru păcatele noastre..”
Suntem conștienți de certarea Lui, știm pentru ceea ce o trăim, dar putem să o acceptăm sau nu. Și nu o acceptăm, dacă nu ne pocăim, însă o acceptăm, dacă recunoaștem că certarea Sa e pentru păcatele noastre. Și certarea Lui poate fi o ispită, o boală, o durere, o catastrofă în viața noastră.
Certarea e mustrarea Lui. „Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte”(Evrei 12, 6).
Potrivit celor spuse de Sfinţii Părinţi, există boală pe care îngăduie Dumnezeu pentru a fi încercaţi. Iar această încercare este trimisă pentru a ne arăta vrednici (de a fi fii lui Dumnezeu). Căci omul care nu este încercat de ispită rămâne fără experienţă şi necopt… Pe când cel care este ispitit în primejdii devine încercat. „Încercarea duce pe om la nădejde, iar nădejdea nu ruşinează pe cel care o are”. În aceste cazuri omul, prin răbdarea pe care o arată, dobândeşte răsplata cerească.