35.7 C
București
joi, 29 iulie 2021 - 15:15

Părintele Calistrat – Blestem, afurisanie, anatema

spot_img

 

Ce este blestemul? Blestemul este un hotar între voia lui Dumnezeu și voia omului.

Cand blestemi, il obligi pe Dumnezeu sa opreasca anumite sentinte si le dai tu! Si in momentul cand ai blestemat tu si nu mai da El sentinta. Raspunzi tu de urmarile sentintei pe care trebuia sa le dea Dumnezeu.
 
Blestemul, spune Sfântul Ioan Gură de Aur așa, “Daca Dumnezeu ar ține cont de blestemele dobitoceștile și nedrepte ale unor creștini și clerici pe pământ s-ar semăna numai moarte! Dar blestemul umbla și bântuie și se întoarce de acolo de unde a fost trimis și pedepsește pe cel ce l-a trimis fără temei.”
 
Așadar, să avem grijă când trimitem un blestem să nu se întoarca și să lovească în ograda noastră.
 
“Blestemul de mama arde și pârjolește”, spune Ioan Gură de Aur.
 

În ceea ce priveşte legătura dintre blestem, afurisanie şi anatema, trebuie să facem o distincţie. Blestemul atrage după sine anumite fapte, indiferent dacă este pus sau nu, pentru că zice, de exemplu: „Blestematule”, fără să spună cineva ceva din gură, după faptele săvârşite. Aceste blesteme sunt cuvinte grele aruncate, rostite sau trăite prin propriile fapte ca pedeapsă slobozită de Dumnezeu sau de mânia semenilor.

Aici spune aşa Sfânta Scriptură: în momentul în care cineva ţi-a greşit, ceartă-l între el şi tine. Dacă s-a îndreptat, iartă-l. Dacă nu s-a îndreptat, mai cheamă doi-trei, din nou ceartă-l. Dacă s-a îndreptat, ai câştigat pe aproapele tău. Dacă nu s-a îndreptat, spune-l Bisericii, adică soborului. Apoi Biserica ia decizia şi în momentul în care l-a certat şi nu s-a îndreptat, îl afuriseşti, adică îl îndepărtează de Trupul lui Hristos. Îl opreşte de la Sfânta Împărtăşanie, de la accesul la cele şapte Taine. Deocamdată este pus în starea de pocăinţă, în starea de pridvor, în starea de penitenţă în spatele bisericii sau la uşa bisericii, cum arată Proloagele şi Vieţile Sfinţilor. Dar în clipa când nici aşa nu ascultă sau leapădă învăţătura cea dreaptă sau vine şi aduce o învăţătură nouă sau schimbă o iotă sau o cirtă din lege, este deja o abatere foarte gravă. Spune Apostolul Pavel: “Înger din cer dacă ar veni să vă aducă altă Evanghelie decât mi-a vestit mie Hristos şi v-am vestit eu vouă, anatema să fie”. Ce înseamnă anatema? Despărţirea de viu de Biserica şi Trupul tainic al lui Hristos şi mergerea de viu în iad cu dracii, adică tu eşti deja jertfa lor încă de pe pământ, deci eşti lepădat, eşti apostat, sau chiar mai mult decât apostat, nu mai faci parte din Trupul tainic al lui Hristos, ai fost tăiat, cum au fost Origen şi mulţi alţii care au fost anatematizaţi şi au fost excluse din Biserică scrierile lor, părerea lor, mentalitatea lor. În timp s-au revizuit, s-au corectat şi ceea ce a corespuns cu interpretarea dogmei ortodoxe s-a păstrat, s-au numit scrieri alese sau texte veridice, restul au rămas ca nişte minciuni, cunoscute ca scrieri gnostice. Tot ce este fals în Biserică este anatema. Primul care este dat anatema de Biserică este diavolul. Aşa spune Apostolul Pavel: “Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie anatema”. Scrie acolo frumos, în Epistole. Anatema este cel mai greu blestem şi pe acesta nu-l poate ridica decât episcopul sau sinodul şi tot ei îl pun asupra celui în cauză, care iese din rânduiala cea dreaptă a credinţei.