8.8 C
București
luni, 25 octombrie 2021 - 3:17

Omuleții verzi

spot_img

SR Stanescu

  • Sorin Roșca Stănescu

Retorica s-a schimbat. În mod radical. Cazul Ucraina a fost, în fine, definit. Ca stare de război. Iar excelenţa sa, președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, a recunoscut fățiș: „Omuleţii verzi, care au invadat Ucraina, înainte de anexarea Crimeei, mi-au aparţinut”. Ceea ce înseamnă că și ceilalți omuleți verzi, care bântuie prin statul ucrainean, sunt tot proprietatea domnului Vladimir Putin. Dar schimbarea de retorică merge mai departe. Și ne întoarce la criză rachetelor din 1962. Din nou, trebuie să ne întrebăm: cât de ameninţată este România?

Dacă analizăm situația la cald, în ceea ce ne priveşte pe noi românii, ea ar putea fi înspăimântătoare. În sensul că: unul – avem de-a face cu un război în toată regula la granițele noastre. Și doi: acest război este provocat de cea mai periculoasă putere militară din Europa. Federaţia Rusă. O Rusie care, niciodată în istorie, nu a fost amabilă cu România. Dimpotrivă. Aceeași Rusie care a creat enclavele din Transnistria, o zonă care, oricând, poate fi încălzită până la temperatura războiului și care încă face manevre extreme de periculoase, în Republica Moldova. Și trei: în mod explicit, Rusia anunță revenirea la starea cea mai gravă a păcii după cel de-al Doilea Război Mondial. Și ne trimite înapoi la criza rachetelor din 1962. Atunci omenirea a fost la un pas de un cataclism nuclear. Astăzi, Rusia anunță, cu subiect și predicat, chiar prin vocea lui Putin, că pentru a-și apăra interesele, nu va ezita să folosească, în plan regional, adică în Ucraina, arma nucleară. Și patru: aceeaşi Rusie anunță că interceptorii vor fi numărați ca arme ofensive. Deci, în concepția Kremlinului, Deveselu reprezintă, nu o complexă instalație de apărare, ci un dispozitiv ofensiv. Prin urmare, se va număra printre ținte. Printre țintele posibile ale unui război nuclear regional. Și, în fine, cinci: prin tot ceea ce se întâmplă, tratatul Statelor Unite ale Americii – Rusia, prin care cele două superputeri nucleare au convenit și s-au angajat să nu folosească primele, niciodată, arma nucleară, este aruncat în aer. Omuleții verzi se dezlănțuie.

Argumentele de mai sus ar trebui să fie înspăimântătoare pentru români. Mai ales dacă luăm în calcul faptul că, suntem trădați și din interior și din spatele frontului. Din interior, de mișcările secuilor și, de acum, și ale maghiarilor nesecui, care solicită, oficial, autonomia. Iar din spate, de către Ungaria, care este din ce în ce mai activă, deschizând un ciudat front pro-rusesc și anti-românesc. În paranteză fie spus, bomboana pe colivă ar fi pusă prin numirea, în aceste circumstanţe, a lui Mihai Răzvan Ungureanu ca șef al Serviciului de Informații Externe. Și, totuși, în România este liniște. De ce?

Motivul este relativ simplu. Dacă judecăm lucrurile, nu cu mintea înfierbântată și nu lăsându-ne cotropiți de declarațiile beligoase, vom constata că Rusia se comportă ca un boxer, înainte de a se sui pe un ring, unde știe că are toate șansele să fie făcut knockout. Cu toate rezervele uriașe de energie, cu toate bogățiile remarcabile ale subsolului rusesc, cu toată capacitatea umană și tehnologică, mai ales în domeniul înarmării, al Federației Ruse, economia, în ansamblu, este pe butuci. Rusia nu are resurse economice și financiare pentru a putea fi capabilă să poarte un război de uzură. În schimb, este adevărat, ea poate declanșa un război fulger. Are potențialul de a ocupa, temporar, utilizându-și o treime din toate forțele militare, o fâșie din teritoriul Ucrainei până la Gurile Dunării, are capacitatea de a lovi, inclusiv nuclear, statele din estul Europei, și chiar de a le ocupa, pe termen foarte scurt, dar nu are absolut nicio posibilitatea de a menține, un timp cât de cât rezonabil, asemenea linii de front.

Putin este încercuit și știe. Rusia este îndiguită și este conștientă de acest lucru. Tot ceea ce mai poate obține, în mod rezonabil, nu ar mai putea obține decât utilizându-şi singura armă, încă redutabilă, de care dispune, una dintre armele cele mai sofisticate de pe planetă. Și anume, diplomația.

Sunt convins că dacă Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii vor fi ferme, în curând, cu toate porcăriile care se petrec în Ucraina, cu toate machiavelismele Moscovei, cu toată tensiunea existentă, vor vorbi, nu armele, ci diplomații, în jurul unei mese verzi. Dar acesta va fi sfârșitul lui Putin. Și el știe acest lucru.