Momente decisive pentru conflictul din Ucraina. Care sunt variantele diplomatice și militare

Încetarea ostilităților poate fi obținută doar pe baza unui plan politic, iar șansele de compromis pe relația Moscova-Kiev sunt minime

Ukraine

Începutul lunii februarie poate aduce o oportunitate pentru o rezolvare diplomatică a conflictului din Ucraina sau poate fi momentul unei alunecări înspre starea de război declarat și asumat.

Pe de o parte, Germania și Franța forțează o soluție de compromis diplomatic.

Cancelarul Angela Merkel și președintele Francois Hollande și-au prezentat oferta joi la Kiev, iar vineri urmează să facă același lucru la Moscova. Principalul scop este obținerea unui armistițiu între forțele ucrainene și rebelii din est sprijiniți de Rusia, elementul-echeie fiind cadrul de condiții politice și strategice la care țin cele două părți ale conflictului.

Peste 5.000 de persoane au murit în conflictele din estul Ucrainei din ultimul an, declanșate după alungarea de la putere a lui Viktor Ianukovici și intervenția armată de tip ”hibrid” a Rusiei în Crimeea, pe care a anexat-o, și în Donbas, unde s-a declanșat un conflict civil.

Merkel și Hollande nu au dat detalii despre propunerea pe care o pun pe masa negocierilor.

Înainte de a pleca la Kiev, Hollande, cunoscut pentru atitudinea mai conciliantă la adresa Rusiei, a făcut încă o concesie, vorbind despre ținerea Ucrainei departe de aderarea la NATO. El a afirmat că noua propunere se bazează pe respectarea integrității teritoriale a Ucrainei.

Publicația germană Süddeutsche Zeitung a transmis că planul Merkel-Hollande se bazează pe acordurile de la Minsk din septembrie 2014, cu posibilitarea unei auto-guvernări pentru zona Donbas, controlată de separatiștii pro-ruși.

Această soluție ar putea duce la înghețarea conflictului, pe modelul Transnistriei, Kievul urmând să fie lipsit de facto de controlul acelei zone, ceea ce subminează principiul integrității teritoriale.

Încă nu au reieșit informații în privința viitorului statut al Crimeei.

Viziunea SUA este mai dură la adresa Moscovei și a fost expusă clar de vicepreședintele John Kerry, aflat joi în vizită la Kiev.

Acesta a spus că acordurile de la Minsk trebuie să stea la baza noului plan de pace, ambele părți trebuie să-și retragă artilleria grea, iar Rusia trebuie să-și retragă trupele și să respecte suveranitatea Ucrainei (cu trimitere la Crimeea). De asemenea, cele două părți ar urma să elibereze prizonierii, iar apoi să facă un plan de reformă constituțională care să garanteze autonomie pentru zonele rusofone din est. Noua lege pregătită de puterea de la Kiev ar acorda mai multe puteri pentru Donbas în economie și politică.

Scopul strategic al Rusiei este menținerea bazelor din Sevastopol, atins deja prin anexarea Crimeei, și controlul asupra politicii de orientare strategică a Kievului, eventual prin federalizarea țării și posibilitatea indirect a unui veto în politica externă a Ucrainei.

Din punctul de vedere al României, cele mai mari amenințări strategice sunt ocuparea sudului Ucrainei de către Federația Rusă, prin crearea unui stat nou – Novorosia. Aceasta ar fi varianta maximală a ”vulturilor”  de la Moscova și ar aduce Federația Rusă la gurile Dunării și ar consolida controlul asupra Republicii Moldova, prin intermediul Transnistriei. De asemenea, validarea internațională a anexării Crimeei de către Federația Rusă ar aduce posibilitatea contestării limitelor zonei economice exclusive a României din Marea Neagră.

 Variantele Stratfor

 Într-o analiză publicată de agenția Stratfor, se arată că intensificarea recentă a ofensivei forțelor separatiste sprijinite de Rusia poate avea la bază trei scenarii, pe baza cărora Rusia să se poată replia sau marca un câștig decisiv:

  1. Un semnal că Rusia poate fi un pericol pentru partenerii occidentali, consolidarea unei poziții de forță la masa de negocieri.
  2. Încercarea de a-și consolida controlul asupra teritoriilor.
  3. Deschiderea unei ofensive pentru crearea unui culoar terestru pentru Crimeea, un teritoriu de importanță strategică pentru Rusia.

”Ori Rusia poate construi o structură geografică pentru a sprijini Crimeea, ori devine un element de slăbiciune pe termen lung în poziția Rusiei. Rușii nu vor o confruntare masivă cu Vestul, într-un moment de criză economică, însă, în același timp, cu decizia de a păstra Crimeea, ei nu au un alt moment mai bun pentru consolidare”, se arată în analiza citată.

V.B.

NICIUN COMENTARIU