6.2 C
București
joi, 28 octombrie 2021 - 11:26

Modele de succes în lupta andi-COVID. Țări în care a funcționat strategia „Crush and Contain”

spot_img

Creșterea cazurilor de COVID-19 este fără precedent, atât la noi, dar și pe plan global. Valul doi a venit mult mai repede și sistemele medicale sunt în mare risc. Un studiu internaţional, realizat de grupul BCG, arată de ce încă este posibilă ca o strategie agresivă şi fermă de tip “crush and contain” (“striveşte şi opreşte”) să funcţioneze împotriva noului coronavirus, scrie libertatea.ro.

Unele ţări, care păreau pe cale să controleze decisiv virusul, precum Germania, au avut recent noi focare.  Altele, precum SUA, văd o creştere rapidă a răspândirii infecţiilor şi numărului de pacienţi internaţi, care ar putea semnaliza transmiterea necontrolată a virusului. Ambele situaţii au forţat guverne naţionale şi regionale să întârzie anumite etape ale relaxării sau să impună carantină ţintită în anumite zone.

La începutul pandemiei, administraţiile din regiunea Asia-Pacific au putut să stopeze cu fermitate răspândirea coronavirusului şi câteva sunt pe cale să-l elimine complet. De exemplu, la începutul lui iunie, guvernul Noii Zeelande a anunţat că ţara nu mai are cazuri active de coronavirus. 

Chiar dacă Noua Zeelandă a mai raportat câteva cazuri noi de atunci, nivelul infecţiilor rămâne minuscul, iar asta a permis economiei să repornească şi oamenilor să trăiască şi să muncească aproape la fel cum o făceau şi înaintea pandemiei. Şi alte ţări au reuşit să oprească, în esenţă, virusul în prima fază a pandemiei: Australia, China (după epidemia iniţială din provincia Hubei), Coreea de Sud, Taiwan. Aceste guverne au avut o abordare de tip “crush and contain”, care s-a dovedit a fi cea mai eficientă strategie în combaterea coronavirusului, explică autorii studiului.

Imperativele unei strategii crush and contain/“închide şi opreşte” ar fi: 

  1. O abordare riguroasă a carantinelor. Ca să combată eficient răspândirea infecţiei, carantinele trebuie să fie foarte stricte şi cu niveluri înalte de complianţă. Cu cât e mai eficientă o carantină la reducerea interacţiunilor, cu atât ea va fi mai scurtă. Cei de la BCG estimează că, dacă o carantină este suficient de strictă încât să micșoreze contactul social cu 80% faţă de pre-pandemie, poate să prăbuşească în mod decisiv transmiterea infecţiei în 5 până la 8 săptămâni.
  2. O abordare mai ţintită a monitorizării epidemiologice. Un sistem cuprinzător de monitorizare, care să includă testări pe scară largă şi depistarea eficientă a contactelor este esenţial în combaterea epidemiei. Dar testarea şi depistarea contactelor sunt cele mai eficiente la începutul unei pandemii şi după ce a fost inversată cu succes.  Când nivelurile infecţiei sunt deja înalte, transmiterea virusului va depăşi în viteză abilităţile societăţilor de a monitoriza.  În astfel de situaţii, testarea şi monitorizarea ar trebui să fie atent ţintite către cele mai vulnerabile segmente ale societăţii. 
  3. O abordare mai personalizată a măsurilor de relaxare şi etapelor de redeschidere. Când o societate începe să se redeschidă, guvernele trebuie să combine protocoalele generale pentru interacţiuni mai sigure, precum purtatul măştilor în public, cu ghiduri suplimentare care să fie personalizate în funcţie de circumstanţele unice şi riscurile din diferite sectoare economice şi segmente de populaţie. 
  4. Politici mai puternice pentru protejarea frontierelor de izolare. Guvernele trebuie să dezvolte capacitatea de a proteja frontierele zonelor de izolare, în care este implementată strategia de tip “crush and contain”. Pe cât de importante sunt politicile care asigură biosecuritatea la graniţele dintre ţări, importantă este şi protejarea graniţelor anumitor regiuni, zone metropolitane sau cele care separă populaţia foarte vulnerabilă de cea generală.