15 C
București
sâmbătă, 27 noiembrie 2021 - 16:09
No menu items!

Mega scandalul celulelor negre

spot_img

SR Stanescu

  • Sorin Roşca Stănescu

     

Să fim foarte atenţi. Peste câteva zile va exploda bomba. La Washington. Şi nu oriunde. Chiar în Congresul Statelor Unite. Iar schijele vor lovi, ca un efect de tsunami, şi România. Care va primi foarte repede un cartonaş roşu. De la Bruxelles. Este un triunghi extrem de trist, de neplăcut şi cu consecinţe nefaste, format între cele trei capitale. A Statelor Unite, a Uniunii Europene şi a României. În epicentru vor sta serviciile secrete. Cele mult lăudate. Iar tema va stârni o firească emoţie în lumea întreagă. Este vorba de aşa-numitele celule negre. Locuri secrete de detenţie şi de interogatoriu, destinate teroriştilor. A căror existenţă Bucureştiul a negat-o. Cu îndârjire.

Raportul întocmit în Statele Unite asupra acestei teme explozive, a închisorilor negre, este de mii de pagini. Acesta este raportul secret prezentat de CIA Congresului Statelor Unite. La cererea acestei importante instituţii. Se întemeiază pe câteva milioane de documete oficiale. Comisia senatorială pentru controlul servicilor secrete a întocmit un document succint. Care conţine doar 600 de pagini.  Acolo sunt prezentate informaţii de natură să pună autorităţile de la Bucureşti la colţ. Vom vedea că există responsabili. Şi ştim încă de pe acum cine sunt aceştia. Dar să lăsăm faptele să vorbească. Iată pe scurt istoria.

În războiul declanşat împotriva terorismului după atacul Al Qaeda asupra turnurilor gemene din New York, multe state ale lumii au devenit, pe bună dreptate, aliate ale Statelor Unite. Acestea au declanşat un război numit asimetric, care, între altele, s-a soldat cu mii de prizonieri. Terorişti capturaţi. Toată această afacere a avut un actor principal. CIA. Unul dintre cele mai performante servicii secrete ale lumii.

Necesitatea de a obţine, într-un termen cât mai scurt, un volum din ce în ce mai consistent de informaţii utile războiului asimetric antiterorist a determinat autorităţile din Statele Unite şi în special CIA să elaboreze o strategie cu totul şi cu totul specială. Ea avea la baza obţinerea informaţiilor prin tortură. Prin utilizarea unui mare număr de metode, de natură să înfrângă, prin violenţă şi duritate, rezistenta prizonierilor. În acest scop, a fost întocmit chiar şi un manual, care a primit binecuvântarea unui domn John Rizzo, avocat de top CIA. Care, culmea, se număra acum printre cei care solicită să se facă lumină.

Întemniţarea şi torturarea unor persoane, indiferent ce ar fi făcut ele, sunt însă interzise pe teritoriul Statelor Unite de legi extrem de stricte. Şi nu este întâmplător ca tocmai Statele Unite sunt cele care au promovat Convenţia internaţională împotriva torturii. Cum puteau agenţii CIA să tortureze sau să determine torturarea unor prizonieri fără însă a încălca legile federale?

Răspunsul la această întrebare a însemnat, până la urmă, un subterfugiu. Teroriştii supuşi interogatoriilor nu erau aduşi pe teritoriul Statelor Unite, ci transportaţi, cu masca pe faţă, în diverse locaţii de pe glob. Oferite de state prietene şi aliate ale Statelor Unite, dispuse să-şi încalce propriile legi.

Aşa s-a ajuns în situaţia în care asemenea celule negre au existat şi în România. Dar atenţie, şi România semnase Convenţia împotriva torturii. Astfel încât ţinerea în celule şi organizarea de interogatorii violente pe teritoriul acestei ţări reprezintă atât o încălcare a legislaţiei interne, cât şi o violare a legislaţiei internaţionale.

Pornind de la considerentul că scopul nu scuză întotdeauna mijloacele, în repetate rânduri, autorităţile Uniunii Europene, din care facem parte, au atras atenţia statelor membre să nu accepte sub nicio formă încălcarea legilor interne şi internaţionale, să nu asigure pe teritoriul lor existenţa unor celule negre şi să nu colaboreze sub nicio formă, nici măcar în complicitate, la torturarea unor persoane. România a răspuns întotdeauna, în ultimii zece ani, că nu are nicio legătură cu celulele negre. Că nu există niciun terorist care a fost interogat prin tortură sau în orice alt fel pe teritoriul acestei ţări. Această reacţie standard a avut loc din partea tuturor oficialilor de la Bucureşti, chiar şi atunci când oficiali ai Uniunii Europene au atras atenţia că există indicii rezonabile că România şi-a încălcat angajamentele. Mai mult decât atât, sub presiunea Uniunii Europene, a fost creată o comisie parlamentară de anchetă, condusă de doamna Norica Nicolai. Aceasta a făcut ceea ce putea să facă în conformitate cu practicile de la Bucureşti. A solicitat informaţii în acest sens serviciilor secrete. Din simplul motiv că numai serviciile secrete puteau, teoretic, coopera cu CIA. Răspunsul final al comisiei de anchetă a fost negativ.

Autorităţile de la Bucureşti, inclusiv cele parlamentare, s-au făcut vinovate de sperjur. Desigur, Parlamentul va da vina pe serviciile secrete. Cum că ele au dezinformat. Aşa e. Au dezinformat şi serviciile secrete, a dezinformat şi preşedintele România, care conduce respectivă comunitate, precum şi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. Dar  de ce s-a întâmplat asta? Care este explicaţia? De ce CIA, în Statele Unite, strânsă cu uşa de către Comisia senatorială de supraveghere a seviciilor secrete, a spus adevărul? De ce într-un loc s-a putut şi în altul nu?

Iată întrebări care fac toţi banii. Răspunsul este simplu. Acolo, în Statele Unite, unde există o democraţie autentică, fărădelegile sunt pedepsite. Şi nu sunt exonerate de răspundere nici instituţii importante, cum este puternicul CIA. Aici, în România, controlul parlamentar asupra activităţii serviciilor secrete este cvasi-inexistent. Prin diverse tertipuri, dar şi legături trecute prezente şi viitoare, parlamentarii respectivi sunt prizonierii şi slugile serviciilor. Nu controlează nimic şi asta s-a văzut şi se va vedea şi mai clar peste câteva zile, când România va primi palme usturătoare. Pe ambii obraji.

Să întrebăm cine răspunde? Răspund şefii serviciilor secrete, răspund parlamentarii şi răspunde preşedintele României. Oalele sparte le vor plăti cetăţenii. Fiindcă, din nou, România se face de râsul lumii. Au mai rămas câteva zile şi toată lumea va afla.