“Lupta noastră este împotriva domniilor și stăpânirilor întunericului acestui veac” (Epistole)

Trebuie să fim conștienți și să nu fugim de rădăcina formării noastre spirituale, de acolo de unde ne hrănim, căci orice mladă care se rupe de rădăcină se usucă.”Mlădița ce nu aduce roadă se taie și se aruncă în foc” (Sf.Evanghelie)

Pe oameni, dacă îi scoți din habitatul lui Dumnezeu devin sălbatici, noi suntem deja sălbaticiți sufletește. Culegem roadele impertinenței, mârlăniei și proastei educații, după pricipiile actualelor libertăți neconstructive. Din această cauză, mi-am propus eu să vă obosesc cu lucruri care, poate, vă enervează când le auziți.

Apocalipsa ethosului nostru creștin și căderea noastră socială românească au început odată cu școala de mântuială, adică plătită.

Știți proverbul popular, cunoscut, deși nu vreau să fiu răutacios, dar vi-l spun: “Cu un prost neșcolarizat, puțin discuți și ai rezolvat, dar munca este colosală când prostul are multă școală!”

Așadar, cândva, pe vremuri, erau 70 de locuri la facultăți și tinerii dădeau un examen de concurență și maturitate. Hai să spunem că 5 sau 10 intrau pe “relații”, dar 60 de tineri intrau pe capacitatea minții, aveai o generație de oameni bine pregătiți.

Astăzi, avem 3.000 de locuri la facultate cu taxă și ce să-i înveți pe studenții aceștia fară gândire concurențială?

I-am învățat judecători și sunt toate procesele strâmbe, i-am învățat polițiști și sunt toate legile încălcate, i-am învățat preoți și sunt toate învățăturile bisericii tratate superficial sau nerespectate și dezlegate prea ușor, i-am învățat doctori și avem cimitirele pline, i-am învățat să fie dascăli și copiii nu știu să citească în clasa a XII-a, în mod cursiv, nu știu table înmulțirii după liceu, din cauza computerului. Aceasta i-am învațat prin Apocalipsa nepăsării și delăsării intelectuale.

Știți ce spunea înțeleptul budist Confucius ?

Poate o să spuneți:
“De ce ne vorbiți de la un avon ortodox de Confucius?”

Dintr-un simplu motiv – pentru că era un mare înțelept al budiștilor și spunea așa: “Un maestru este maestru când stăpânește toată învățătura din teorie și o poate transpune în practică. Adevăratul maestru alege atent cui să-i dea învățătura lui să o ducă mai departe, căci o învățătură bună, preluată greșit de cine nu merită și nu știe să o folosească înseamnă o mare catastrofă, nu înseamnă o mare realizare. Însă, atunci când învățătura ajunge pe mâna unui ticălos și o deformează, îi schimbă sensul și valoarea, îi strâmbă direcția și logosul pentru care a fost dăruită lumii, prin înțelepciunea celui care a descoperit-o, aceea este o mare crimă socială, iar vinovatul nu-i cel care a distrus învățătura, ci acela care a dat-o cui nu trebuia.”(Confucius, “Despre arta înțelepciunii”).

Acest mare adevăr se poate spune, că îl putem vedea astăzi în multe domenii sociale.

Noi am ajuns atât de josnici și mărunți, încât am parodiat, am zeflemit, am bășcălit, tot ce înseamnă inteligență, tot ce înseamnă înțelepciune, tot ce înseamnă valoare și normă de cultură șicunoaștere.

Nimeni nu poate nega, nu este o minciună, este un mare adevăr la scară largă, perceptibil cu ochiul liber.

VIDEO AICI

 

NICIUN COMENTARIU