Inima Pământului. Unde se află și cum se mișcă

Un vizionar creștin german a încercat să răspundă pe această temă

inima pamant

Pe foarte mulți oameni îi obsedează întrebarea dacă Pământul are o inimă, un centru de greutate, cum îi spun oamenii de știință. Dacă Pământul are așa ceva, oare unde este localizat și ce funcții are?

Jakob Lorber, mistic și vizionar creștin german din secolul XIX, a încercat să răspundă multor întrebări pe această temă în cartea Pământul și Luna.

Inima Pamantului nu se află în centrul Pământului

Lorber a reușit să facă o paralelă între corpurile pe care noi le putem vedea și Pământ, scrie noulpamant.ro. Condiția principală de la care el pornește este faptul că centrul de greutate al Pământului nu este același cu centrul fizic.

Centrul de greutate nu trebuie confundat cu centrul obiec­tului. Orice corp are două centre: unul de greutate şi altul din punct de vedere al măsurătorii fizice. Dacă vom examina diferite tipuri de corpuri, vom constata că centrul lor de greutate nu corespunde niciodată cu centrul fizic, nici măcar în cazul unei bile de metal perfecte din punct de vedere matematic şi cu o densitate egal repartizată

Jakob Lorber

Cu alte cuvinte, nu este obligatoriu ca centrul de greutate să fie amplasat în mijlocul unui corp sau al unui obiect, așa cum nici inima omului nu este situată în centrul corpului sau, nici coaja semințelor, care conţine cele mai valoroase substanţe nutritive, nu este amplasată întotdeauna în mijloc, ci din contră, uneori se află la suprafață.

Vorbind despre Pământ, nu trebuie să uităm de dimensiunile acestuia și de faptul că centrul lui nu este un punct lipsit de importanță și de semnificații.

Mobilitatea favorizează evoluția

O poziționare exactă a centrului Pământului ar fi și este, de altfel, imposibil de stabilit. Substanța care generează greutatea se poate afla chiar și într-un pol sau altul al Pământului. Potrivit lui Lorber, explicația constă în faptul că, având o constantă, Pământul, sau orice alt obiect ar rămâne neschimbat, mai exact nu ar evolua.

Dacă vom analiza un copac, vom constata că uneori, creșterea sa, la fel ca și zona în care cresc fructele,sunt înclinate uneori mai mult într-o anumită parte a copacului, şi alteori în partea opusă. Într-un an va prospera mai bine jumătatea sa nordică, iar în alt an jumătatea sa sudică. Din când în când pot apărea crengi uscate pe una din părţile copacului, iar alteori în partea opusă

Jakob Lorber

Cu alte cuvinte, fenomenul produs rezultă din deplasarea centrului de greutate, care nu trebuie să ne îngrijoreze, ci, dimpotrivă, ar trebui să ne consolideze credința că Divinitatea a elaborat temeinic migrările inimii Pământului. În definitiv, toate ființele sunt construite astfel încât să nu rămână „înghețate” într-un singur punct, pentru că, altfel, am avea de-a face cu o stagnare, care face imposibil procesul de evoluție caracteristic oricărei materii și energii.

Dacă scopul materiei ar fi localizarea permanentă a acestui centru polar, el ar putea fi poziţionat astfel încât materia să rămână întotdeauna neschimbată. Astfel, un pom fructifer, să spunem un măr, ar rămâne pentru eternitate un simplu măr, şi la fel s-ar petrece lucrurile cu toate fiinţele sau obiectele. În acest caz, un animal sau o plantă nu ar fi cu nimic superioare unui diamant

Jakob Lorber

Comparația poate fi considerată ca o întărire a ipotezei că lucrurile materiale nu ar trebui să fie atât de importante pentru om. Cele care ar trebui să conteze cu adevărat și care sunt capabile să-i ofere omului energia necesară evoluției sunt cele însuflețite.

Totul se află în continuă mișcare

Un alt motiv pentru care Lorber consideră că mobilitatea centrului de greutate este extrem de importantă este acela că asigură funcționarea optimă a materiei. Vizionarul german compară, în acest sens, cu organismal uman sau animal, prin prisma circulației sângelui, vital pentru oameni și animale.

Un sânge coagulat, la fel ca şi o inimă statică, nu pot folosi la nimic unei fiinţe vii. În cazul animalelor care se mişcă (spre deosebire de plante), inima îşi poate asuma uneori o poziţie relativ staţionară, întrucât mişcările libere ale corpului pot genera, prin ele însele, diverse reacții la nivelul acelor corpuri care nu au capacitatea de a se mișca liber. Aceste reacţii necesare sunt guvernate prin schimbarea alternativă a centrului polar de greutate

Jakob Lorber

În concluzie, stabilirea unei poziții exacte a centrului Pământului nu are cum să fie indicate, decât cu o oarecare aproximație, eventual pentru anul prezent și pentru cel viitor. Nicidecum, susțin specialiștii, nu se poate pune problema unei poziționări exacte a centrului Pământului pentru următorii cinci ani.

Olimpia Diaconiuc

NICIUN COMENTARIU