În ce sectoare agricole e bine să investești: Nu în morărit și panificație, da în terenuri și legumicultură

cartofi

Tinerii care vor să investească în agricultură au nevoie de surse financiare proprii, iar câteva sectoare ar trebui ocolite din cauza riscurilor ridicate de eșec, crede directorul general al Agricover Credit IFN, Robert Rekkers. Potrivit acestuia, sectoare precum morăritul și panificația oferă o rentabilitate scăzută, existând un risc ridicat de pierdere a investiției, în vreme ce achiziția de ternuri și legumicultura au o rentabilitate ridicată și cel mai redus risc.

”Tinerii ar trebui să înțeleagă un lucru: dacă vor să facă o afacere, ei au nevoie, în primul rând, de capital propriu. O bancă niciodată nu va fi furnizor de capital pentru un start-up, fără implicarea cuiva care este informat, care este entuziast, care depune toate eforturile, la fel cum vine și cu bani. (…) Băncile nu vin cu capital pentru start-up sau pentru a dezvolta un business. Motorul este tânărul întreprinzător, cu energie, cu viziune, cu activitate și… cu bani! Asta este”, a declarat bancherul Robert Rekkers (foto jos) în cadrul conferinței „Surse de finanțare pentru întreprinzătorii din agricultură – alternative accesibile”, organizat recent de BB Events.

Robert Rekkers agricover

Potrivit lui Rekkers, investiția în extinderea de suprafață agricolă este potrivită în această perioadă din mai multe motive: are risc redus, o creștere moderată de rentabilitate și constă în active fixe cu grad ridicat de lichiditate și trend crescător al valorii de piață în viitoarea perioadă. Nu în ultimul rând, facilitează compactarea terenurilor.

Există însă și câteva dezavantaje ale unei astfel de investiții, respectiv: crește gradul de îndatorare, este amortizabilă pe termen lung și piața devine deja puternic concurențială, ceea ce va scădea puterea de negociere.

Alte sectoare agricole în care se recomandă investițiile sunt prestările de servicii pentru fermieri și legumicultura și pomicultura. În privința serviciilor pentru fermieri, avantajele sunt că acest tip de business permite utilizarea eficientă a utilajelor proprii, are profitabilitate medie spre mare, există acces la fonduri nerambursabile, iar piața este în creștere datorită nivelului scăzut de dotare.

Ca în fiecare afacere, și în prestarea de servicii pentru fermieri există câteva dezavantaje, cum ar fi cheltuielile cu investițiile inițiale, riscul valutar pentru creditele în euro și piața redusă.

În privința legumiculturii și pomiculturii, acesta este un business recomandat fiindcă, deși există cheltuieli cu investițiile inițiale și o presiune pe preț a importurilor, acest tip de afacere are un risc redus, o profitabilitate medie, pe o piață cu potențial de creștere. De asemenea, există acces la fonduri nerambursabile.

La polul opus, o investiție în morărit și panificație este cel mai puțin recomandată, fiindcă are un risc mare și o profitabilitate redusă. Potrivit lui Rekkers, piața potențială a unei asemenea afaceri se reduce la piața locală, unde există deja o concurență puternică. De asemenea, această piață are un trend descrescător, este puternic fragmentată și are un nivel ridicat de evaziune.

Acest sector este urmat de comerțul cu cereale, afacere cu risc ridicat și profitabilitate redusă, ce presupune investiții semnificative și are expunere mare la fluctuațiile de preț. De asemenea, necesarul de finanțare este ridicat.

Pentru cei cu apetit mai ridicat pentru risc, Rekkers recomandă investițiile în energie, distribuția de inputuri (îngrășăminte, semințe și pesticide) și silozuri. O investiție în energie poate genera o profitabilitate importantă în viitor, multiplică centrele de profit și atenuează sezonalitatea specifică. Cu toate acestea, investițiile sunt semnificative, iar nivelul de expertiză este destul de redus.

Cosmina Croitoru

NICIUN COMENTARIU