8.4 C
București
luni, 18 octombrie 2021 - 4:11

Germania: muezinul, chemarea la rugăciune și tot mai multă diversitate

spot_img
  • Cornel Filimon
    (corespondență specială)


În spiritul ”libertății religioase și al diversității”, administrația orașului Köln a hotărât să permită chemarea la rugăciune a muezinului în difuzoare, explicând că este vorba despre ”un gest de respect” față de comunitatea musulmană care trăiește în metropola renană. Exemplul ar putea fi preluat și de alte orașe germane.

În acest fel este combătută și o posibilă discriminare a concetățenilor musulmani de către majoritatea creștină, după cum sugerează primărița Henriette Reker pe Twitter: ”Oricine ajunge la gara principală este întâmpinat de catedrală (Domul din Köln – n.r)  și acompaniat de clopotele bisericii. Or, în orașul nostru trăiesc și mulți musulmani. Pentru mine, a permite chemarea muezinului la rugăciune este un semn de respect față de aceștia”.

În cadrul unui proiect de doi ani, cele 35 de moschei din oraș vor avea dreptul să cheme la rugăciune în fiecare vineri, între orele 12.00 și 15.00. Printre acestea se numără și Moscheea Centrală din Köln, inaugurată în 2018. În timpul controverselor privind construirea acestui locaș de cult musulman, susținătorii edificiului au dat asigurări că moscheea nu va difuza chemarea la rugăciune, care se aude de cinci ori pe zi în țările musulmane.

Pentru a preîntâmpina rezervele populației, se aplică restricții în ceea ce privește apelul muezinului, cuvintele ”Allahu Akbar”, repetate de patru ori, limitându-se la cinci minute. De asemenea, reprezentanții moscheii trebuie să informeze în prealabil cartierul prin intermediul unui pliant și să stabilească o persoană de contact pentru întrebări sau reclamații.

Reacții

Una dintre primele reacții i-a aparținut lui Joachim Paul, deputat al Alternativei pentru Germania (AfD, dreapta radicală), potrivit căruia chemarea la rugăciune a muezinului reprezintă o ”revendicare a puterii”.

”Chemarea muezinului este tot atât de puțin un apel la rugăciune cât este burkini un costum de baie normal. Ambele sunt demonstrații de putere și un mijloc de divizare socială. Faptul că astfel de fenomene sunt acum acceptabile din punct de vedere social în Germania, ba chiar considerate normale de către mulți lideri politici, relevă gradul îngrijorător de islamizare a țării noastre”, spune Paul într-un comunicat.

Acesta mai scrie că muezinul strigă crezul islamului, care constă în special din formulele ”nu există alt Dumnezeu în afară de Allah” și ”Allah este cel mai mare”. Deputatul Alternativei pentru Germania vede în acestea ”o superioritate religioasă care depășește cu mult un îndemn la rugăciune”. 

Paul nu este singurul care privește cu îngrijorare ”libertatea și diversitatea” propuse de Reker, identificând în chemarea musulmană la rugăciune, transmisă prin difuzoare, o pretenție de dominație a islamului. ”Reprezentanții moscheii vor vizibilitate. Vocea muezinului este o demonstrație de putere asupra cartierelor lor”, critică Ahmad Mansour, expert în integrare.

În opinia fostului președinte al Curții Constituționale din Renania de Nord-Westfalia, Michael Bertrams, autorizarea apelului muezinului este ”un triumf politic de prim ordin” pentru președintele Turciei, Recep Tayyp Erdogan.

Alți observatori vorbesc despre încă un pas făcut spre islamizarea cartierelor din jurul moscheilor, unde locuiește un procent ridicat de musulmani. Potrivit estimărilor, numai la Köln trăiesc 120.000 de musulmani, adică aproximativ 12% din populație.

Jurnalistul Claus Strunz de la Bild vede în apelul muezinului o ”victorie asupra necredincioșilor”, iar Asociația ”Creștinii din AfD” critică faptul că orașul Köln pune din ce în ce mai mult sub semnul întrebării ”fundația sa creștină și creștinismul în viața de zi cu zi”.

”Tocmai o femeie confirmă viziunea acestor bărbați asupra societății”

În dialog cu ziarul ”Bild”, sociologul Necla Kelek a catalogat comparația între chemarea la rugăciune a muezinului și sunetul clopotelor drept ”deplasată”. ”Muezinul transmite o ideologie, o direcție clară, specifică”, a explicat aceasta, în vreme ce sunetul clopotului este strict acustic și nu transmite defel un mesaj verbal ostentativ.

Kelek a mai amintit că bărbații care răspund la apelul ”Allahu Akbar” sunt adepții crezului potrivit căruia femeile nu au ce căuta în societate. ”Astfel se explică și portul vălului”, a mai spus experta în religie islamică.

Referindu-se la decizia Köln-ului de a permite chemarea musulmană la rugăciune – model despre care jurnaliștii de la ”Bild”, în urma contactării autorităților locale din mai multe orașe germane, avertizează că s-ar putea impune la nivelul întregii țări –  Kelek a afirmat: ”Tocmai o femeie primar le transmite acestor bărbați că este în regulă să ai o astfel de viziune asupra societății!”

Influentul jurnalist liberal de stânga Malte Lehming scrie în “Tagesspiegel” că și capitala Berlin, cu ai săi 300.000 de musulmani, ar trebui să permită muezinilor să cheme la rugăciune. ”De ce ar fi posibil în orașul Domului ceea ce capitala nu îndrăznește să facă”, întreabă comentatorul.

Cine este primărița care cerea menținerea distanței față de necunoscuți

Edilul Henriette Reker (independentă) – care a crescut într-o familie cu orientări politice de stânga și care a fost victima unei tentative de asasinat (la 17 octombrie 2015, în timpul unui eveniment electoral, a fost grav rănită de un atacator de extremă dreapta)  – este cunoscută atât pentru pozițiile sale pro-imigrație, cât și pentru declarațiile sale halucinante în reacție la agresiunile sexuale petrecute la Köln în 2015, la scurt timp după ce aceasta și-a preluat mandatul.

În noaptea de 31 decembrie 2015 spre 1 ianuarie 2016, în zona din jurul gării principale și a Domului din Köln, circa o mie de ”bărbați tineri” (exprimare corectă politic, utilizată la scară largă de presă și autorități), în principal de origine nord-africană și arabă, au atacat trecătorii la întâmplare, pe unii deposedându-i de telefoane mobile și portofele, au tras cu petarde și alte materiale pirotehnice în oameni, apoi tăbărât pe femeile adunate în centrul orașului pentru a sărbători Revelionul.

La fel ca Hamburg, Hanovra sau Frankfurt, orașul ”libertății religioase și al diversității” devenea martorul unor scene de un dramatism depășind orice imaginație: hoarde agresive au vânat literalmente femeile pe străzi, le-au încolțit, le-au scuipat și batjocorit în fel și chip, câteva zeci dintre ele fiind bătute și violate de ”bărbații tineri”, dintre care mulți dintre ei abia ajunși în Republica Federală grație politicii brațelor deschise a cancelarului Angela Merkel.  

Copleșită de evenimente și de cele 1.200 de plângeri pentru agresiune sexuală, Poliția din Köln vorbea la acea vreme despre „fapte penale de o amploare fără precedent”. Au putut fi identificați 290 de suspecți, dintre care 37 au fost condamnați.

Întrebată ce are de transmis femeilor din Köln după agresiunile din noaptea de Revelion, primărița Henriette Reker a menționat că acestea ar trebui ”să păstreze o distanță de cel puțin un braț față de străini, să rămână în interiorul grupului lor și să cheme în ajutor trecătorii, dacă este necesar”. Pe bună dreptate, atât în presă, cât și la nivel politic, afirmațiile lui Reker au fost catalogate drept o tentativă de blamare a victimelor.

La 5 ianuarie 2016, într-o conferință de presă alături de președintele Poliției din Köln, edilul renan sublinia că autoritățile nu dețin niciun indiciu că persoanele implicate în atacuri ar face parte din ”grupuri de refugiați”. Astfel de ipoteze, a spus Reker, trebuie respinse, fiind ”absolut inadmisibile”.

La 8 ianuarie, aceasta se plângea într-un comunicat că a aflat doar din presă ”informații despre originea participanților identificați ca făptuitori”, motiv pentru care președintele polițiștilor din Köln a fost trimis în pensie anticipată.

Ministerul de Interne al landului Renania de Nord-Westfalia a contrazis versiunea lui Reker, subliniind că aceasta a fost informată telefonic, pe 2 ianuarie, în ceea ce privește mersul anchetei. În cadrul unei conferințe de presă din 4 ianuarie, poliția a declarat că ”mulțimea de oameni în stare de ebrietate era formată în principal din persoane din regiunea arabo-nord-africană”.