5.2 C
București
miercuri, 27 octombrie 2021 - 11:14

Falsul eșafod al statului de drept

spot_img
  • Maria Ardelean

Nu mă interesează ce spune Andronic, în ultima vreme, pentru că ştiu. Şi că-şi spuneau statul de drept, deşi era cea mai nedreaptă descriere, şi că împărţeau dreptatea pe pământ, ca să împărățească ţara sau că decideau ce minciună trebuie să aibă valoarea adevărului absolut. Şi invers. Pentru că nimic din toate astea nu-mi e străin.

Nu mă interesează deloc nici cum Vanghelie îşi pune singur ştreangul de gât, pentru că şi ce spune el ştiu. Şi mai am convingerea că orice derapaj-viteză ar înregistra, zilele astea, se va aduce singur în faţa unei recunoaşteri aşteptate cu răbdare de mulţi.

Nu mă interesează nici rezultatele unei comisii construite doar pentru deliciul publicului larg, pentru că n-are consistenţa unui eşafod menit să curețe lumea de rău, pentru că ştim toţi şi asta. Sau în ancheta Parchetului General care se preocupă, aţi văzut, ce perdele scumpe să-şi mai cumpere din banii noştri. Sau cu cine să-şi bea Lazăr cafeaua pe măsuţa nouă costisitoare, pentru că astăzi este vremea întâlnirilor mascate de palma la gură, ca-n provincie. De tipul „trebuie să vorbim!”

M-ar interesa nişte răspunsuri, la întrebările incomode generate de subiectele zilei, de la cei care, la ora asta, stăpânesc România. Care sunt presupuşii duşmani ai celor despre care vorbesc toţi ăştia menţionaţi mai sus. Adică, de la noul stat de drept constituit în urma unor alegeri despre care încă nu se discută că s-ar fi fraudat. Încă. Pentru că doamna Kovesi merge la serviciu, în continuare.

Aş mai vrea să aflu de ce băieţii ăştia nou-veniţi, în schemă, nu sunt la fel de curioşi cum erau în trecut, în campanii. De ce vor doar să agaţe aflarea adevărului în cuiul unei justiţii care dincolo de girofaruri şi mascaţi, nu ne-a validat vreo mare furăciune naţională. Că la toate boom-urile cu ridicări din stradă, am primit achitări, pedepse mărunte sau restituiri de dosare, deşi am transmis în direct toată grozăvia din ţara lu’ sirenă.

Am stabilit mai sus ce vreau sau ce deja ştiu. Nu-mi mai rămâne decât să îmi doresc pentru toţi cei care sunt parte integrantă a schemei relaţionale despre care se face vorbire să realizeze că, după toate întâmplările astea, după toate anchetele pe care le fac sau care îi vizează, există viaţă. Viaţa aia pe care eu mi-am recuperat-o de curând, când am înţeles că nu pot schimba lumea, ci doar perceptia despre ea. Şi eu vreau să cred că, astăzi, trăiesc într-o lume mai bună, doar pentru că aşa am ales să o văd.

P.S. Semnez Maria Ardelean, deşi sunt Diana Tache.

P.P.S. Fac precizarea asta, pentru că sper ca Andronic să spună cu adevărat ce ştie, nu ceea ce ştim deja.