- Sorin Roşca Stănescu
Mircea Băsescu nu a luat şpaga. Nici şase sute de mii de euro. Nici două sute cincizeci de mii. Nici vreun ban, măcar. Şi nu s-a oferit, niciodată, să manipuleze justiţia în favoarea lui Bercea Mondialu’. Dimpotrivă. El chiar a semnalat procurorilor faptul că, clanul Mondialu’ încearcă să-l folosească. Iar sacul cu bani a fost doar în tranzit prin biroul lui. Acestea sunt ultimele produse ale fabricii de probe false. Şi nu numai.
Societatea românească este martoră, aş putea să spun, în direct, la cea mai mare tentativa de muşamalizare a unui caz penal grav, din istoria recentă. Întâmplător sau nu, este vorba de fratele preşedintelui. Care trebuie, urgent, spălat. Extras curat şi uscat din întreaga latrina în care s-a băgat. Un întreg aparat, cu multe rotiţe, lucrează în acest scop. La greu.
Am atras atenţia, la nici douăzeci şi patru de ore de la declanşarea uriaşului scandal politico-penal că, reprezentanţii regimului Traian Băsescu se repliază din mers. Şi încearcă, pe toate căile, să facă, dintr-un adevăr simplu, un întreg cocktail de informării astfel încât, în prima fază, oamenii să nu mai înţeleagă nimic. Urmând, că mai târziu, Mircea Băsescu să fie victimizat. Ca şi fratele său, de altfel. Creându-se certitudinea că a căzut victimă unei odioase încercări. În acest moment, această maşinărie la care, din păcate, participa importanţi funcţionari ai statului, funcţionează cu turaţie maximă.
Cazul în sine este cât se poate de limpede. Una din marile surse de profit ale celor aflaţi la putere sau în proximitatea puterii sunt clanurile interlope. Clanurile fac treaba murdară. Fură căile ferate şi fabricile, dându-le la topit. Desfac reţelele de irigaţii, le distrug pe cele electrice şi scot bani grei din această operaţie. Fac trafic de carne vie. Organizează întreaga industrie a cerşetoriei. Oferă bani cu camăta pe care îi recuperează, împreună cu uriaşe profituri, în mod violent. Dacă e necesar, prin crimă. Aceste clanuri vehiculează sute de milioane de euro dacă nu cumva, miliarde. Sunt bani negri ai reţelelor de crimă organizată. Dar aceste reţele au nevoie de protecţie. Iar protecţie nu pot primi decât din partea unor oameni politici sus-puşi, a unor procurori, judecători şi poliţişti. O parte din câştigurile ilegale ajung la aceştia. Aşa funcţionează un stat corupt până la vârf. Aşa funcţionează corupţia instituţionalizată. Fratele preşedintelui, Mircea Băsescu, ca şi preşedintele, de altfel, a dat un semnal. Botezând un copil dintr-unul dintre cele mai faimoase clanuri de interlopi, a transmis, întregii faune, că şi-a suflecat mânecile şi s-a pus pe treabă. Intrând, practic, în sistemul de asigurare a protecţie pentru că, numele său, nu-i aşa, deschide aproape toate uşile. Iar Bercea Mondialu’ s-a executat. Când a fost cazul, a solicitat sprijinul. Şi a plătit la greu. Numai că, a luat o ţeapă. Domnul Mircea Băsescu nu s-a comportat ca un bandit respectabil. A bătut palma, a luat banul, dar, în final, nu s-a putut ţine de promisiune. E drept că, un procuror, înainte de a fi scos din schemă, înainte de a fi executat, s-a vârât în afacere, că musca în lapte. Încurcând totul. Dar una peste alta, clanul nu poate ierta o ţeapă. Este, pur şi simplu, legea după care funcţionează. Şi, atunci, mai cu binişorul, mai forţând lucrurile, a încercat să-şi recupereze banii. Şi s-a ajuns unde se ştie.
Dar oare ce se mai ştie? Cu o viteză uluitoare, fabrica de probe s-a pus pe lucru. Astăzi, există o versiune diametral opusă. Şi anume că, de fapt, domnul Dan Voiculescu, un om de afaceri şi politician, adversar redutabil al preşedintelui Traian Băsescu, a sacrificat un million de euro pentru a-l înfunda. Şi a făcut, în aşa fel, prin intermediul clanului Bercea Mondialu’, ca să se construiască aparenta unui trafic de influenţa pus la cale de nevinovatul domn Mircea Băsescu. Care domn, Mircea Băsescu, nu peste multă vreme, va ieşi de după gratii, curat ca lacrima. O victimă, cu totul şi cu totul inocenta, a unei intrigi criminale.
Dar ce să faci, că există blestematele înregistrări. Cele făcute de reprezentanţii clanului, prin cravata minune. Şi care, au fost distribuite Antenei 3 cu ajutorul unui alt membru al complotului, generalul Pavel Abraham. Devenit avocat al interlopilor. Ce să facă, oare, fabrica cu aceste înregistrări? În primul rând, să le interpreteze în fel şi chip. Aceleaşi cuvinte, aceleaşi replici, aceleaşi afirmaţii, aceleaşi imagini puse, însă, în contexte cu totul diferite. Diametral opuse. De natură să înfăţişeze un scenariu cu totul şi cu totul diferit. Cel la capătul căruia, Mircea Băsescu este inocent.
Ei bine, pentru că această operaţie să fie încununată de succes, mai sunt necesare câteva detalii. În primul rând, participanţii la întreaga tărăşenie trebuie să schimbe declaraţiile iniţiale. În sensul scenariului zis Nufărul. Ceea ce deja s-a întâmplat. Apoi, blestematele de filme trebuie declarate fie total insignifiante că probe, fie chiar falsuri. Făcături. În acest scop, va avea loc o expertiză. O nouă operaţiune, gen pixelul albastru. Şi tot în acest scop, nişte procurori de bine, şi apoi nişte judecători, ar putea să tragă concluzia că instrumentele care au servit la înregistrare erau procurate de pe piaţa neagră, deci, erau ilegale, cum ilegală a fost fiecare etapă a monitorizării audio şi video a fratelui preşedintelui. Iar dacă probele sunt obţinute ilegal, se cheamă că ele nu sunt probe. Şi atunci, ce ne mai rămâne? Ne mai rămâne doar versiunea fabricii de probe.
Va reuşi, oare, această operaţiune life de muşamalizare a celei mai mari ticăloşi legate de corupţie şi manevrare a justiţiei? Nu ştiu. Tot ce ştiu este că se încearcă.