Excepţionalismul românesc

SR Stanescu

  • Sorin Roșca Stănescu

O statistică ne indică unicitatea României în plan mondial. Numărul total al miniștrilor condamnați, în curs de judecare sau anchetați pentru fapte penale, din această țară, depășește numărul total al miniștrilor de pe întreg mapamondul, aflați în situaţii de acest fel. Ceea ce înseamnă, nici mai mult, nici mai puțin, că, la acest capitol, România bate Planeta. Există oare și o explicație a unei statisticii, pe care nimeni nu o poate contesta?

Situaţia este cu atât mai stranie cu cât România nu face parte din statele mari ale lumii. Nu ne comparăm nici cu China, nici cu India, nici cu Coreea și nici cu alte state ale lumii. Pe de altă parte, suntem parte integrantă, aș spune, că facem parte dintr-o familie de state de la care poți să ai pretenții. Tot conform statisticilor, am ieșit, cu chiu, cu văi, din lumea a treia. Ne îndreptăm, încet dar sigur, spre o civilizație de tip occidental. Dar, iată, statistica ne omoară.

Tot gândindu-mă la o explicație care să stea, cât de cât, în picioare, primul lucru care îmi vine în minte este eficienţa. Oare de ce autoritățile din Statele Unite s-au obosit pentru a observa calitățile deosebite ale doamnei Laura Codruţa Koveşi și, mai mult decât atât, au și ridicat-o la rangul de erou al luptei anticorupție. Cea mai curajoasă femeie de pe mapamond. O asemenea apreciere, cu totul și cu totul deosebită, poate însemna că instituția numită Direcţia Naţională Anticorupţie, nemaiîntâlnită prin alte părți, și la construcția căreia au pus umărul partenerii noștri euroatlantici, este, în comparaţie cu alte instituții, care au același obiectiv, incomparabil mai eficientă. Dacă nu cumva, chiar infailibilă. Pentru că, iată, ca să fac doar o scurtă paranteză, ieri am aflat că rezultatele DNA au mers atât de departe, încât instituția a reușit să demonstreze, după ce a obținut și o hotărâre judecătorească definitivă, în acest sens, că întreg creierul justiției române, putere constituțională în stat, s-a alterat și este pe cale de a se strica. Pentru că, iată, până mai recent, un fost fruntaș al Consiliului Superior al Magistraturii a fost dovedit ca, în mod repetat, și-a falsificat deconturile de cheltuieli, pentru a obține, pe această cale, sume de bani din avuția publică, pe care și le-a însușit și folosit personal. Același magistrat, conform anchetei DNA și hotărârii judecătorești, a falsificat și fișele de pontaj ale colegilor săi, tot în mod repetat. El se numește, pentru a nu lăsa loc de interpretare, Toni Neacșu. Și această operație s-a produs prin  păgubirea avutului public pentru că, în urma falsurilor, colegii săi din Consiliul Superior al Magistraturii au primit niște bani nemunciți. Totuși, dovadă că ochii corbului nu sunt scoși de corb, domnul Neacșu nu a primit decât o pedeapsă de un an de închisoare cu suspendare, iar colegii săi din Consiliul Superior al Magistraturii, beneficiari ai falsului, au scăpat toți, cu fața curată. Pentru a închide paranteza, îmi voi exprima credința că DNA nu se va lasă şi, până la urmă, îi va trece pe toți prin fălcile legii.

Revenind, am putea concluziona că instituția noastră, plămădită în România, este cea mai bună de pe planetă. Cea mai eficace. Cea mai competentă. Și cea mai curajoasă. Și, datorită acestei realități, am devenit campioni mondiali. O altă explicație, care îmi vine și ea în minte, ar fi că românii au o problemă ținând de ADN. Că suntem, cu alte cuvinte, o națiune blestemată. Că nu suntem capabili să trăim fără să ne furăm unii pe alții. Și, întrucât acest nărav e generalizat, nici exponenții noștri, respectiv guvernanții, cei pe care noi îi punem acolo, nu fac excepție. Dimpotrivă. Ei sunt cei mai buni dintre cei mai buni hoți. Și, iată, încă un motiv posibil, care ne aduce pe cea mai înaltă poziție pe podiumul mondial, al miniștrilor trimiși după gratii sau în drum spre gratii.

Cinstit vorbim, dacă mai poate fi vorba despre cinste în această țară, bântuită de hoţi și de DNA, eu nu am încă o explicație pentru care să pun mână în foc. Poate mă ajută vreun cititor să găsesc o rezolvare plauzibilă a enigmei de mai sus.

NICIUN COMENTARIU