Dosarul „Grădinița groazei”. Judecătorul vrea să aducă la audieri, cu dubele Jandarmeriei, copii de 5 și 6 ani

Un judecător calcă în picioare atât legislația națională, cât și convențiile internaționale privind Protecția Copilului semnate de România aducând cu forța copii de 5-6 ani pentru a-i audia în instanță într-un dosar privind traumele suferite de aceștia.

Judecătorul Bogdan Alexandru Arhip, de la Judecătoria Constanța, a ordonat Jandarmeriei să intre în casele unor familii din Constanța și să-i aducă în fața instanței pe copiii de 5 și 6 ani pentru ca el să-i interogheze în legătură cu traumele suferite în „Grădinița groazei” pe când aveau doar 3 și 4 ani. Avocaţii l-au recuzat pe judecător, dar dacă solicitarea este respinsă, copiii, care nici măcar nu ştiu de existenţa procesului împotriva educatoarelor agresoare, vor fi aduşi de “mascaţii” la Judecătoria Constanţa pentru termenul stabilit pe 22 iulie.

Decizia şocantă a fost luată de judecătorul Bogdan Alexandru Arhip în cadrul unui proces care durează deja de doi ani la Judecătoria Constanţa, timp în care unii dintre copii au făcut nu doar terapie, ci şi tratament clinic.

La dosar se află cinci rapoarte ale psihologilor cu care au făcut terapie copiilor, un raport al unui psiholog independet al Direcţiei Generale pentru Asistență Socială și Protecţia Copilului (DGASC), precum şi un raport al psihologului Curţii de Apel Constanţa. Toate scot în evidență atât riscurile reactivării traumei, cât şi lipsa de relevanţă a unei mărturii smulse în condiţii de stres de la copiii care şi-au reconstruit trecutul pentru a putea supravieţui terorii la care au fost supuşi.

CITIȚI AICI RAPORTUL PSIHOLOGULUI CURȚIII DE APEL CONSTANȚA

Aceeaşi opinie a fost exprimată şi de conducerea DGASPC Constanţa. Este ignorată, însă, de magistratul care, pentru termenul de vineri, 8 iulie 2016, pusese în aplicare primele trei mandate de aducere pe numele copiilor. Mai mult, judecătorul i-a ameninţat pe jandarmii prezenţi în sala de judecată cu amendă judiciară de 1.000 de lei dacă nu-i pun în aplicare dispoziţia.

CITIȚI AICI RAPORTUL DGASPC CONSTANȚA

Judecătorul, în faţa unei mame aflate în pragul leşinului: „Eu sunt statul!”

Vineri, 8 iulie 2016, Judecătoria Constanța. Magistratul Bogdan Alexandru Archip râde până i se înroșește chipul când mama unei fetiţe se blochează, pur şi simplu, în faţa lui, în timp ce îi repetă obsesiv și se abține cu greu să nu izbuncnească în plâns, că el, judecătorul, este obligat să-i protejeze copilul: “Eu ca mamă sunt obligată de stat şi de lege să nu-mi supun copilul unei noi traume!”, mai poate spune femeia în faţa figurii amuzate de la prezidiu.

„Amuzamentul îl apreciază doar instanţa! Dumneavoastră sunteţi obligaţi să respectaţi solemnitatea şedinţei de judecată”, le răspunde apoi magistratul avocaţilor care insistă, vorbind peste el, să afle care este motivul pentru care râde fără oprire.

Criza de ilaritate debutase deja de mai bine de 20 de minute, de când judecătorul a pus în discuţie memoriile trimise de părinţi Curţii de Apel Constanţa, disperaţi după prima decizie de emitere a mandatelor de aducere pe numele copiilor lor.

„Dumneavoastră aţi selectat acest text de lege? Şi nu vedeţi că primii din lista celor de care trebuie protejaţi minorii sunt părinţii?”, îi spune magistratul hăhăind, primei mame scoasă în faţă, ca la tablă, să-şi susţină pentru a doua oară memoriul.

Când părintele se uită spre avocatul ales, judecătorul spune: „Instanţa este suverană dincolo de orice persoană care vă asigură dumneavoastră apărarea!”

„Dumneavoastră vă veţi supune deciziei instanţei! Întrebarea instanţei este: îi aduceţi dumneavoastră sau vom apela la autorităţile competente?”, ţipă judecătorul Arhip când părinţii par să privească prin silueta înţepată-n scaun a magistratului.

Epuizată de explicaţii şi de referirile repetate la opiniile specialiştilor audiaţi în dosar, unei mame i se înăbuşă glasul în lacrimi şi aproape cade din picioare când îl aude din nou întrebarea judecătorului: „Îi aduceţi sau îi aducem noi în orice circumstanţe?”

Femeia pare că nu crede ce aude: „Cum să-mi aduc eu copilul în faţa dumneavoastră să îl audiaţi când aţi luat în derâdere şi râdeţi de tot ce v-am spus, de suferinţa copilului meu şi a familiei mele.”

„Nu voi pronunţa hotărârea în acest dosar până când nu voi audia minorii. Am emis mandate de aducere”, se înfoaie judecătorul Arhip. Iar când părinţii îi atrag atenţia că a făcut deja asta, că acasă la ei a fost duba de jandarmi cu o noapte înainte, judecătorul întreabă „Cine? Această instanţă?”

Preocupat să râdă şi să facă glume pe seama profesionalismului avocaţilor care i-au lăsat pe părinţi să trimită memorii superiorului său, judecătorul Bogdan Alexandru Arhip refuză până şi CD-urile cu imaginile originale, cerute de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice – 25 de ore care surprind sute de agresiuni comise de educatoare şi îngrijitoare asupra copiilor din grădiniţa “Micul Regat”, supranumită “Grădinița groazei”.

Magistratul însuși trimisese, la unul dintre termenele anteriorare, pentru experizare (în sensul unei opinii tehnice asupra alterării materialului video) doar un montaj făcut de unul dintre părinţi. Asta și pentru că Poliţia şi Parchetul nu avuseseră pe computere programe pentru a vizualiza materialul brut şi nici nu au ridicat computerul grădiniţei pe care fuseseră stocate imaginile de pe camerele de supraveghere.

Judecător: „Ce se întâmplă doamnă? Aşa aţi plâns şi la poliţie?”

Părinţii copiilor traumatizaţi, dar mai ales cei șase specialişti solicitaţi să ofere opinii tehnice asupra consecinţelor pe termen lung pe care le au variatele forme de violenţă fizică şi psihică la care au fost supuşi copiii au fost uluiţi să observe comportamentul straniu al magistratului care nu-şi putea controla râsul de fiecare dată când martorii sau victimele povesteau detalii dureroase din viaţa familiilor lor.

Pe parcursul audierii psihilogilor, judecătorul a manifestat o curiozitate ieşită din comun pentru semnele vizibile ale traumelor pe termen lung, insistând să afle cum cred specialiştii că se va manifesta anxietatea şi spaima la vârsta adultă.

Cu toate acestea, pe tot parcursul procesului, magistratul a fost curios să audă de la părinţii care au făcut plângeri, dar şi de la părinţii care au ales să rămână doar martori în dosar, de ce nu şi-au dat seama că le sunt copiii bătuţi şi terorizaţi până când nu au văzut imaginile de pe camerele de supraveghere ale grădiniţei. La termenul de vineri, 8 iulie, judecătorul chiar a întrebat-o pe o mamă-martor de ce i se pare anormal să fie „smucit” un copil sau să se ţipe la el în timpul programului de grădiniţă, dacă oricum i se întâmplă asta oricărui copil acasă.

Mama unui alt copil – care apare pe filmări târât pe jos şi tras de păr şi de urechi de una dintre educatoare – şi-a amintit, la finalul procesului, cum acelaşi judecător a râs până i s-au înroşit urechile atunci când ea a povestit despre episoadele prin care trecea fiica ei acasă, după grădiniţă, despre suferinţa şi spaimele copilului. Când femeia s-a oprit din mărturie în faţa râsului necontrolat, judecătorul a întrebat: “Ce s-a întamplat doamnă? Aşa aţi plâns şi la poliţie?”.

Un alt părinte şi-a amintit cum detaliile pe care i le povestea din înregistrările audio pe care judecătorul a refuzat să le primească la dosar îl amuzau la fel de tare pe magistrat. Pe reportofonul montat în jucăria copilului său au fost înregistrate replicile dintre educatoare  – care ameninţau fetiţele că vor fi scoase afară în chiloţi, iar pe băieţi că li se va tunde părul, pentru că au părul urât – potrivit cărora, toţi copiii obraznici. „După ce i-am povestit acest şir de întâmplări surprinse pe înregistrarea audio, el m-a întrebat sec: <<Dumneavoastră cum vă tundeţi copilul acasă?>>, a povestit părintele.

Înregistrările audio și video din grădiniță surprind momentele în care copiii sunt imobilizaţi cu cearceafuri, închişi în dulapuri sau în băi și ameninţaţi că vor rămâne fără dragostea părinţilor care îi vor abandona pentru că sunt răi şi ograznici.

Copiii – victimele ale afacerilor cu grădiniţe

Cinci familii constănţene se luptă, de doi ani, în justiţie, pentru ca educatoarele care le-au terorizat copiii să nu mai aibă voie să profeseze, iar patroana grădiniţei private să fie obligată să renunțe să facă afaceri din îngrijirea şi educarea copiilor.

Între timp, educatoarele s-au angajat în grădiniţe de stat, mai puţin aglomerate, iar patroana Eliza Pufleanu şi-a deschis o nouă grădiniţă, în acelaşi sediu – numită acum, Santa Maria del Mar – unde alţi părinţi au experimentat foarte recent sistemul de educaţie bazat pe teroare.

Cazul de la grădiniţa “Micul Regat” a fost descoperit în decembrie 2013, când familia unui copil a cerut ajutorul unui expert care să-i confirme diagnosticul de stres post traumatic pus de un terapeut fetiței lor care frecventase aproape un an cea mai nouă şi în vogă instituţie de învăţământ preşcolar din oraş.

Micul Regat_SZ

Deşi părinţii fuseseră asiguraţi de un psiholog, prieten cu directoarea grădiniţei, că micuța suferă de ADHD, că vânătăile de pe braţe şi urmele de unghii, de pe lobul urechilor sunt de la colegi, aceştia (primind inregistrari video si audio de la un părinte anonim) au montat un reportofon în jucăria preferată a copilului. Aşa au aflat de ce fetița se trezea noaptea urlând numele femeii de serviciu de la grădiniţă, de ce îi era teamă de dulap, de ce mirosea a cafea când o luau de la grădiniţă, de ce îi era teamă şi se ascundea continuu după mobila din casă, de ce nu mai desena, de ce nu mai râdea şi de ce îi era teamă chiar şi de proprii părinţi despre care credea că nu o mai iubesc şi că o vor abandona.

În urmă cu doi ani, în România funcţionau peste o sută de SRL-uri cu obiect de activitate „centru de îngrijire copii” sau „centru de distracţie copii”. Autorităţile interesate le pot găsi pe liste la Registrul Comerţului dacă vor să afle câte dintre ele funcţionează clandestin ca grădiniţe. Inspectoratele Şcolare află de pe afişele din oraş când se mai deschide o grădiniţă neacreditată, însă Angenţia Română pentru Asigurarea Calităţii Învăţâmântului Preuniversitar poate să trimită inspectori doar acolo unde este solicitată să „acrediteze”.

Cu alte cuvinte nu există nicio instituţie competentă să-i scoată pe copii din gaura neagră în care a intrat învăţământul de calitate românesc câtă vreme de desfiinţarea grădiniţelor clandestine ar putea fi responsabili cel mult pompierii, pentru că permit ca un număr foarte mare de copii să meargă zilnic în spaţii neasigurate contra incendiilor.

Andrei Tudor

NICIUN COMENTARIU