Dezbaterile publice pentru noua lege a Parteneriatului Public-Privat au intrat în linie dreaptă

Șova îi trimite acasă pe Bechtel. Contractul cu americanii va fi reziliat luni

 Dezbaterile publice pentru noua lege a Parteneriatului Public-Privat au intrat în linie dreaptă

Proiectul de lege privind Parteneriatul Public-Privat (PPP), care ar permite dezvoltarea de investiții pe termen lung în infrastructură, este în ultima etapă a dezbaterilor publice, în așteptarea unei opinii a Comisiei Europene.

Casa de avocatură bpv Grigorescu Ștefănică, care colaborează cu AmCham (Camera de Comerț Româno-Americană) în proiectele de infrastructură și PPP, a transmis marți o analiză despre oportunitățile și pericolele noului cadru legislativ.

În martie, Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură de Interes Național și Investiții Străine, condus de Dan Șova a publicat proiectul pentru noua lege a PPP, care prevede posibilitatea atribuirii contractelor prin procedura dialogului competitiv între stat și investitorii privați, și nu prin licitații.

Actuala lege, în vigoare din 2010, nu a avut ca efect niciun proiect de tip PPP, iar Guvernul a anunțat că o va abroga, în urma criticilor mediului de afaceri și Comisiei Europene.

Cătălin Grigorescu, managing partner al casei de avocatură, a declarat că legea nu trebuie făcută cu gândul la un proiect anume, fie autostradă, fie centrală electrică, pentru că sistemul va fi viciat.

”Există un interes mare pentru PPP-uri. Sectorul public vede ocazia de a-și îndeplini funcția cu finanțarea altora. Este o competiție din ce în ce mai mare pentru resurse din ce în ce mai limitate”, a afirmat Grigorescu, într-o conferință de presă.

Casa de avocatură a dat ca exemple de PPP proiecte de infrastructură de transport din Norvegia și Olanda, în care partenerii privați sunt co-interesați să construiască eficient, la prețuri mici și temeinic, pentru a-și putea recupera banii de la stat fără a fi penalizați.

Analiza bpv Grigorescu Ştefănică

Ce este PPP

Parteneriatul Public Privat permite statului să dezvolte proiecte de interes public, pentru care nu are finanţare sau competenţe/capacitate de gestionare, prin asociere cu un operator privat, cu resurse financiare atrase tot din mediul privat, cu o alocare echitabilă a riscurilor şi prin intermediul unei companii de proiect.

Compania de proiect poate fi deţinută de ambii parteneri sau doar de partenerul privat.

Astfel de asocieri pot fi realizate pentru realizarea, reabilitarea, extinderea, exploatarea unui bun public şi/sau operarea unui serviciu public. Sistemul poate fi folosit în domenii ca: infrastructură (autostrăzi, căi ferate, porturi, aeroporturi, etc), educaţie, sănătate, etc.

Avantajele PPP

  • Permite dezvoltarea de proiecte de interes public, în contextul constrângerilor bugetare, al controlului mai strict al cheltuielilor publice (limitele de deficit), precum şi al noii programări financiare şi bugetare a UE;
  • Îmbunătăţeşte condiţiile de implementare a proiectelor publice, datorită managementului privat;
  • Eficienţă sporită în utilizarea veniturilor din proiectele de infrastructură;
  • Echilibrează riscurile;
  • Facilitează distribuirea costurilor de finanţare a infrastructurii pe toată durata de viaţă a activului construit/operat;
  • Îmbunătăţeşte calitatea bunurilor şi a serviciilor livrate prin acel serviciu/proiect public;
  • Oferă un rol central sectorului privat şi asigură dezvoltarea economică şi socială utilizând, în principal, resurse private.

Reglementările actuale (Legea nr. 178/2010 şi HG 1239/2010)

  • Legea PPP conţine prevederi similare legislaţiei în materie de achiziţii publice;
  • Sunt două praguri valoricepeste care se aplică procedurile de atribuire:
    • 125.000 Euro (în lei) pentru bunuri şi servicii
    • 4.845.000 Euro (în lei) pentru lucrări
    • Sunt două modalităţi prin care se face selecţia partenerului privat:
      • procedura deschisă de selecţie a investitorului privat (o singură etapă în cadrul căreia orice investitor privat poate depune o ofertă);
      • dialog competitiv – procedura de selecţie a investitorului privat de către partenerul public, care se desfăşoară în două etape: evaluare şi negociere.
      • Contractul este atribuit pe baza celei mai avantajoase oferte, potrivit unor criterii de selecţie;
      • Compania de proiect (SA) constituită are doi acţionari: partenerul public şi partenerul privat;
      • Partenerul public participă la compania de proiect doar cu aport în natură;
      • La finalizarea contractului de PPP, compania de proiect trebuie:

– să transfere bunurile primite de la partenerul public

– să transfere bunurile publice realizate prin contractul PPP către partenerul public, cu titlu gratuit, în bună stare, exploatabil şi liber de orice sarcină sau obligaţie;

  • Proprietăţile şi terenurile ocupate de proiect (cu excepţia celor din domeniul public) pot fi ipotecate, gajate şi pot constitui garanţii pentru finanţatorii proiectului;
  • Structura asemănătoare concesiunii (dar la PPP există o împărţire reală a riscurilor).

 Ce nu funcţionează la Legea 178/2010:

  • Din 2010 nu s-a demarat şi finalizat nici un proiect. Legea PPP s-a dovedit inaplicabilă, pentru că are un obiect neclar formulat şi instituie un paralelism legislativ (se aplică când nu se aplică legislaţia concesiunilor şi achiziţiilor publice).
  • Legea PPP încalcă prevederi constituţionale (art. 136/4). Permite transmiterea de bunuri proprietate publică în administrarea unei entităţi private (compania de proiect, deşi aceasta nu este o instituţie publică, iar dreptul transmis nu e calificat ca fiind o concesiune).
  • Reglementările sunt rigide şi nu permit dezvoltarea de proiecte complexe şi atragerea de finanţare privată: limitează contribuţia partenerului public la aport în natură; compania de proiect poate fi doar SA (în domeniul educației, principalii actori sunt ONNG-uri); nu există posibilitatea derulării proiectului de către o companie proiect constituită exclusiv de către partenerul privat;
  • Nu permite în mod expres acordarea de către partenerul public a unor plăţi de disponibilitate, ceea ce reduce posibilitatea obţinerii de finanţare de la bănci;
  • Conţine restricţii privind cesiunea/preluarea contractului de PPP şi nu clarifică drepturile finanţatorilor (“step-in rights”) în caz de reziliere a contractului de PPP sau de alte dificultăţi;
  • Absenţa unei viziuni manageriale asupra „închiderii financiare” a proiectelor de PPP.

Propuneri de îmbunătăţire susţinute de mediul privat:

–     Crearea unui cadru legal flexibil, care să permită derularea de proiecte diverse, având în vedere că fiecare proiect are propriile lui caracteristici şi nu poate fi replicat în mod identic;

–     Reglementarea să permită dezvoltarea de proiecte finanţabile de către bănci;

–  Oferirea de garanţii solide şi credibile finanţatorilor privaţi privind posibilitatea recuperării investiţiei realizate;

–     Posibilitatea ca partenerul public să poată garanta în anumite condiţii achitarea unor plăţi de disponibilitate, cu respectarea regulilor Eurostat de determinare a deficitului bugetar;

–     Promovarea unei legislaţii care să permită combinarea surselor de finanţare privată cu surse din fondurile europene.

De ce vrea mediul privat PPP

PPP poate asigura o relansare a economiei. Pe lângă beneficiile directe ale companiilor care se implică în dezvoltarea proiectelor, există beneficii generale: se dezvoltă sectoare industriale, regiuni, servicii; se creează locuri de muncă, adică este dinamizată activitatea economică a României.

 Vlad Bârleanu

NICIUN COMENTARIU