4.6 C
București
marți, 26 octombrie 2021 - 4:15

Despre mucenicie și păcatul uciderii / VIDEO

spot_img

Când o femeie face, în taină, o întrerupere de sarcină are o durere mută, tacită. În primul rând, nu o poate exprima și simte vinovăția, nu numai prin faptul că a făcut acest lucru, dar nu o poate deconspira celor din jur, căci este un act din care poate să primească și critici înjositoare: “Cum ai putut face asta? De ce ai făcut așa ceva? Unde ți-a fost mintea?!?”

Apoi, dacă ne uităm la efectele post-avort, intervin mai multe lucruri. Aici problema se răsfrânge mai departe prin tulburarea psiho-afectivă, prin tristețe, insomnie, depresie – nu exagerez dacă vă spun că, uneori, apare chiar și schizofrenia, dacă nu poți controla mintea cum trebuie – căci te simți apăsat sau ești un suflet mai sensibil și te doboară. Sau aș merge, dacă este, până la coșmaruri, până la stările acelea de nebunie, când începi să ai presupuse ireversibilități, când ți se pare că auzi prunci mici, ți se pare că auzi plânsete, scâncete.

Pentru ca, apoi, să se ajungă la consiliere, duhovnic – penitent sau chiar psiholog, unde consilierea este încurajatoare în favoarea femeii, în scopul de a-și reveni, pentru a intra într-o stare de normalitate. Dar, sub nici o formă, nu se absolvă vinovăția. Bineînțeles că, de acum, nu trebuie să faci o dramă din viața ta sau să devii o victimă a propriei slăbiciuni, ci te îndeamnă să devii mesagerul pozitiv al unei asemenea stări – adică, să dai sfat altora, ca niciodată să nu pățească cum ai pățit tu. Căci așa spune Ignatie Breanceaninov: “Nu sunt mari mucenicii care au învins lupta cu diavolului, nu sunt mari sfinții care se odihnesc în Grădina Raiului, nu sunt mari oamenii pe care Dumnezeu deja i-a mântuit, sunt mari cei păcătoși care stau în mijlocul mlaștinii – iar atunci când cineva se apropie acolo, iar ei, simțind pericolul, îi avertizează să nu ajungă unde sunt ei.” Căci este mai mare mucenicie să îți pui viața pentru aproapele tău!

Păcatul uciderii noi îl cântărim, din punct de vedere pământesc, într-un mod, iar Dumnezeu îl vede într-un alt mod.

Problemele sunt sensibile, pentru că implică, în primul rând, capacitatea sau greutatea, adâncimea acestui păcat, actul în sine, actul spiritual, actul criminal în sine, actul moral în sine, actul omenesc în sine, căci omul nu este făcut ca să ucidă, ci este făcut să dea viață.