13.2 C
București
marți, 15 octombrie 2024 - 0:46
No menu items!

Dacă democrația ar durea…

spot_img
  • Maria Ardelean
  • Andi Topală

Situația creată de decizia Curții Constituționale a României privind regimul juridic al interceptărilor telefonice scoate la rampă un spectru larg și foarte colorat de politicieni cu interese mai degrabă electorale, deontologi, specialiști, ONG-iști, fripturiști și părelologi, care mai de care cu opinii exprimate mai mult sau mai puțin justificat, dar cu foarte mult patos. Nici măcar judecătorii Curții Constituționale nu sunt nici fermi, nici consecvenți, nici expliciți în decizia dată.

În toată sarabanda asta lansată în eter, digital și virtual, l-am regăsit pe unul dintre stâlpii democrației în România, un ONG-ist care se chinuie din răsputeri și pe bani mulți, de 12 ani, să implementeze „puterea poporului” în România, deși dreptul nostru de a vota o dată la patru ani nu ni l-a câștigat el. Dacă nu am dat destule indicii, hai să vorbim în concret. Este vorba despre Alexandru Cumpănașu, șeful Asociației pentru Implementarea Democrației, care, până la ora asta, merită Oscarul elucubrațiilor mai mult sau mai puțin patologice născute, în ultimele zile, din puțurile minților odihnite.

Domnul Cumpănașu, specialist în democratologie, ne anunță cu mare îngrijorare că decizia Curții Constituționale este nu numai o miză internă, ci şi „o mişcare decisivă a Rusiei şi a partenerilor săi pe tabla de şah din regiune”. Vai, dar este grav. Acum, nu știm ce să mai credem, dar fie domnul Zegrean a trecut de partea lui Putin, fie avocatul care a ridicat, în procesul clientului său, excepția de neconstituționalitate ce stă la baza deciziei CCR, este un ofițer FSB îmbrăcat în robă românească. Sau poate, na, avocatul este mână-n mână cu Zegrean. Păi și dacă așa ar fi, SRI ce a păzit? De ce nu le-a interceptat convorbirile telefonice, poate prindeau și niște discuții în limba rusă, pe lângă listele de cumpărături citite de soții cu voce tare din cauza zgomotului căștilor… de la coafor.

Deci, dacă SRI nu a contracarat această acțiune subversivă, se impune un control parlamentar (că doar e democrație) mai riguros al principalului serviciu secret. A, păi vine chiar domnul Cumpănașu cu soluția – „întărirea controlului civil asupra Serviciului Roman de Informaţii (SRI) printr-o comisie parlamentară comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI formată din 21 de membri, nu din numai 9 membri cum este în prezent”.

Greu de înțeles calculele domnului Cumpănașu, dar cel puțin noi știm (și o spunem din proprie experiență, rezultată din interacțiunea profesională cu actualul șef al comisiei parlamentare) că această comisie nu ne-a dovedit niciodată utilitatea în formula de nouă membri, darămite într-una extinsă.

Și domnul Cumpănașu nu se oprește aici. De parcă i-ar fi luat cineva pâinea de la gură și solda din buzunar, lovește tare în CCR – „implicarea politicului în nominalizarea membrilor (judecătorilor – n.a.) trebuie interzisă”. Acum te-ai trezit? 12 ani ce-ai făcut?

Ca să nu mai spunem că nu l-am văzut militând vreodată pentru interzicerea numirii șefilor structurilor din Ministerul Public sau al președintelui ÎCCJ de șeful statului, că doar nu a candidat vreunul până acum independent. Nu l-am văzut nici militând pentru interzicerea numirii șefilor de servicii secrete din rândul unora cu carnete de partid în buzunar. Păi și atunci?!… Democrație până la capăt, domnule Cumpănașu.