Cum plătește statul lenea unor români

Ministerul Muncii nu reușește să pună la punct un sistem prin care să evite fraudarea bugetelor

Ministerul Muncii_SZ

Bugetul României ar trebui să recupereze 53,27 milioane de lei de la persoanele care au fraudat sistemul de asigurări sociale, în 2013, prin intermediul a patru tipuri de beneficii – alocația pentru copii, indemnizația pentru creșterea copilului, alocația pentru susținerea familiei și ajutorul social, potrivit raportului Curții de Conturi.

Cea mai mare parte a debitelor de 53 de milioane a fost stabilită ca urmare a verificărilor Curții de Conturi și a inspectorilor sociali, însă 2% din această sumă a rezultat ca urmare a ”verificării petițiilor”, adică persoane care frauzează sistemul și care au fost demascați de vecini sau de cunoștințe.

În total, în 2013, Ministerul Muncii a plătit beneficii de asistență socială pentru 4,44 milioane de beneficiari, prin intermediul Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS) și agențiile județene pentru plăți și inspecție socială. Fondurile publice utilizate pentru plata acestor patru beneficii au fost de 5,34 miliarde de lei, reprezentând 67% din totalul plăților efectuate pentru cheltuielile cu asistență socială.

 Curtea de Conturi oferă câteva exemple de fraudare:

  •  Pe baza unei anchete în trei județe, Curtea de Conturi arată că 1.600 de persoane (7% din total) care făceau parte din familiile beneficiare de ajutor social erau apte de muncă, dar nu erau înregistrate în evidența agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă. Acestea ar fi putut să își găsească un loc de muncă dintre cele 6.800 vacante la nivel național, disponibile pe site-ul ANOFM. Dacă aceste persoane ar fi fost încadrate pe posturile vacante, în anul 2013 s-ar fi realizat o economie la bugetul de stat de 3,93 mil. lei (1.600×205 lei – nivelul mediu lunar al venitului minim garantat în anul 2013×12 luni). În plus, aceste persoane ar fi adus și venituri la bugetul general consolidat de 8,81 mil. lei.
  •  În agențiile județene, s-au identificat plăți necuvenite, pe tipuri de beneficii auditate, după cum urmează:
  1. Ajutoare sociale (venit minim garantat) și alocații pentru susținerea familiei, în sumă de 18,1 mil. lei, cauza principală fiind nedeclararea, de către beneficiari, a unor venituri nete realizate și deținerea unor bunuri care atrag excluderea acordării acestor beneficii de asistență socială;
  2. Indemnizații pentru creșterea copilului, inclusiv stimulentul lunar/de inserție, în sumă de 7,3 mil. lei, ca urmare a nedeclarării realizării altor venituri, neachitării impozitelor pentru bunurile deținute în proprietate, nerecalculării cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului în funcție de veniturile efectiv realizate;
  3. Alocații de stat pentru copii, în sumă de 83.000 lei, acordate unor minori decedați, copii exmatriculați, care au abandonat școala sau au repetat anul școlar, întrucât nu s-au transmis la timp documentele obligatorii, de către inspectoratele școlare, pentru beneficiarii care nu mai întruneau condițiile legale.

În 2014, anul redactării raportului, gradul de recuperare a debitelor pentru sumele fraudate în 2011 era de 91%, iar pentru 2012 – de 57%.

 Motivele pentru care au fost posibile fraudele sunt următoarele:

  • Nu este elaborată și aprobată o procedură operațională cu privire la colectarea datelor statistice în domeniul beneficiilor de asistență socială și modalitatea de calcul a indicatorului număr mediu de beneficiari plătiți;
  • Colectarea datelor statistice se face prin preluarea cifrelor privind numărul mediu de beneficiari plătiți trimestrial de la nivelul agențiilor județene de către ANPIS și raportarea acestora la nivelul ordonatorului principal de credite, fără a se face o analiză prealabilă asupra numărului mediu lunar de beneficiari plătiți, precum și compararea acestuia cu alte baze de date. Curtea de Conturi atrage atenția asupra colaborării ineficiente a instituțiilor din subordinea ordonatorului principal de credite, asupra lipsei unei proceduri formalizate cu privire la colectarea datelor statistice, precum și asupra absenței unor analize prealabile referitoare la numărul mediu de beneficiari.
  • Ministerul gestionează o parte a beneficiilor de asistență socială care se suportă din bugetul de stat, o altă parte se realizează prin bugetele altor instituții (MAI, MApN, STS, SIE, SPP, ANP), iar Ministerul Muncii nu deține controlul lor. Deși, începând cu 2013, există obligativitatea instituțiilor din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională de a transmite, trimestrial, către Ministerul Muncii, situația privind numărul de beneficiari și sumele plătite sub formă de indemnizație pentru creșterea copilului și stimulent lunar/de inserție, aceste entități au transmis informațiile doar la solicitarea ministerului, care, însă, nu le-a preluat și centralizat în Buletinul statistic în domeniul muncii și protecției sociale pe 2013.
  • Unitățile administrativ-teritoriale au un rol important în stabilirea unor drepturi, prin stabilirea valorii nete de producție pentru suprafețele de teren, animale și păsări deținute de solicitanți. Prin HG 778/2013, UAT sunt obligate să încheie protocoale cu Ministerul Agriculturii. Până în aprilie 2014, doar 240 de UAT (8%) au încheiat astfel de protocoale. Impactul neaplicării HG creează posibilitatea intrării în sistem a unor beneficiari neeligibili și, implicit, efectuarea plăților pentru drepturi necuvenite.
  • Agențiile județene pentru plăți și inspecție socială au o capacitate limitată de detecție, cauzată de lipsa de interconectare operativă a bazelor de date referitoare la beneficiari cu alte surse de date relevante. Depistarea plăților nelegale prin verificarea informațiilor proprii cu cele existente în alte baze de date se face ulterior acordării beneficiilor.
  • Responsabilitatea stabilirii drepturilor de pentru venitul minim garantat și pentru alocația pentru susținerea familiei a revenit primăriilor, pentru că Ministerul nu are instrumente de detectare și prevenire a beneficiarilor neeligibili. Primăriile, la efectuarea anchetelor sociale, nu au putut identifica toate veniturile încasate de solicitanți, neavând protocoale încheiate cu instituțiile abilitate și cu alte UAT pe teritoriul cărora titularii de drepturi pot deține bunuri imobile, prevenirea fiind îndeplinită, astfel, parțial.
  • Sistemul informatic SAFIR este parțial nefuncțional. Acest sistem are ca scop asigurarea calculului pentru fiecare tip de beneficiu acordat, verificarea eligibilității persoanei/familiei,  cuantumul sumelor, evidența plăților, emiterea automată a deciziilor de acordare, suspendare, încetare și debite, asigurând un sistem de plată integrat și unificat pentru beneficiile de asistență socială. În 2013, SAFIR a prezentat disfuncționalități ce au condus la nefurnizarea de informații utile procesului decisional sau la furnizarea de informații incomplete. În 2006, SAFIR a fost implementat de consorțiul BULL SAS Franța –  SIVECO România  – BULL România.
  • În legătură cu acțiunea Ministerului din 2012 de a achiziționa servicii de consultanță pentru SAFIR, Curtea de Conturi a concluzionat: ”Evaluarea necesităților de adaptare și realizare a modificărilor în sistemul informatic SAFIR a fost condiționată de încheierea unor contracte de consultanță, deși în minister există specialiști, cu atribuții în domeniu, dar care nu s-au implicat pentru a asigura funcționarea optimă a sistemului informatic SAFIR.”

Vlad Bârleanu
Andrei Tudor

 

NICIUN COMENTARIU