Cum pierde România „trenul Schengen” și în 2015

Olanda continuă să fie cel mai vocal adversar al extinderii

romania-schengen

Climatul de securitate precar din Europa, stagnarea economică din Zona Euro și semnalele diplomatice recente arată că România are șanse aproape nule să adere la spațiul Schengen în 2015.

Contextul european al acestui început de an a fost marcat de atentatele de la Paris, care au avut ca efect moartea a 17 civili. Ancheta a arătat că jihadiștii vinovați au făcut stagii de pregătire teroristă în zona arabă și că armele au fost introduse în Franța din Belgia. Adică două elemente rezultate din funcționarea spațiului de circulație liberă. Imediat, dinspre statele membre au apărut cereri de modificare a acordurilor Schengen, dar s-a ajuns la un compromis, conform căruia pot fi impuse restricții de circulație, în cazul unor crize, conform legislației actuale. Cert este că nu există un climat favorabil extinderii spațiului de liberă circulație cu încă doi membri – România și Bulgaria.

Politica internă din statele occidentale are, de asemenea, o influență decisivă. ”Oboseala extinderii UE”, resimțită de populație, s-a transformat într-o aversiune față de orice formă de extindere, pe fondul stagnării economice. Politicienii alimentează această fobie, pentru că le este convenabil să găsească vinovați în exterior pentru problemele nerezolvate în interior. În plus, partidele tradiționale adoptă un discurs mai dur, pentru a nu lăsa spațiu de creștere pentru partidele xenofobe și anti-imigrație.

Din punct de vedere formal, politicienii din Olanda, Germania și Franța justifică refuzul de a accepta România în Schengen prin disfuncționalitățile din Justiție, reflectate în rapoartele anuale ale Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV). Legătura dintre Schengen și MCV nu este conformă cu nicio prevedere din Tratatele UE, însă imaginea publică nu ajută România în a-și susține poziția în acest sens – corupție la cele mai înalte niveluri ale Guvernului, instanțelor și Parchetului. Bulgaria are probleme mari la capitolele corupție și crimă organizată, iar o decuplare este tehnic aproape imposibilă, pentru că granița de sud nu este pregătită tehnic la nivelul unei granițe externe a Spațiului Schengen.

În mediile business mai circulă o variantă, exprimată cu jumătate de gură. Opoziția Olandei ar avea la bază în primul rând interesele economice rezultate din poziția Rotterdamului de cel mai mare port de mărfuri din Europa. Intrarea României și Bulgariei în Schengen ar duce la fluidizarea traficului de mărfuri înspre Occident și, automat, la o creștere a volumului din porturile Constanța, Atena și Salonic, în detrimentul portului olandez. De altfel, Olanda este cel mai vocal adversar al extinderii Schengen.

Poziția oficială a MAE se axează pe necesitatea unei aderări imediate, conform Tratatelor UE:

”Aderarea la spaţiul Schengen reprezintă un drept și o obligaţie asumată prin Tratatul de Aderare la UE, România dorind să participe la toate formele de cooperare menite să aprofundeze integrarea europeană. România asigură de facto securitatea frontierelor externe ale UE din momentul aderării sale la UE, în ianuarie 2007. Eliminarea controalelor la frontierele interne ale UE este unul dintre cele mai vizibile şi mai importante efecte ale procesului de integrare europeană.”

De la începutul anului, mesajele diplomatice au arătat din ce în ce mai clar că România nu mai poate spera la Schengen în 2015.

  • Într-un interviu pentru A3 din 18 ianuarie, ministrul de externe Bogdan Aurescu a afirmat, în legătură cu posibilitatea aderării în 2015:

    ”Nu aş vrea să dau termene pentru că am fixat termene în trecut şi de fiecare dată cand ele s-au depăşit, (…) percepţia a fost contraproductivă. Cred că este foarte important şi am mai spus asta, să lucrăm împreună cu acei parteneri din UE care nu sunt încă foarte convinşi că trebuie să luăm o decizie consensuală pentru admiterea României şi a Bulgariei în spaţiul Schengen. Am discutat, de fapt şi cu vicepremierul bulgar, care a fost la Bucureşti în această săptămană şi despre Schengen evident. O să vedem care sunt şansele pentru a intra în Schengen în acest an sau vedem, vom evalua care sunt perspectivele şi atunci vom anunţa.”

  • Pe 26 februarie, președintele Klaus Iohannis, în vizită în Germania, s-a referit la posibilitatea unui avans pe dosarul Schengen, în contextul unui raport MCV pozitiv. Angela Merkel a declarat: ”Ultimele rapoarte au fost mai pozitive, noi credem că reformele vor fi transpuse într-adevăr în mod consecvent și vorbim de următorii pași. Eu nu pot să afirm nimic în momentul de față, dar înțeleg că România dorește un răspuns care arată că merge înainte.”
  • La jumătatea lunii martie, ambasadorul Matthijs van Bonzel a afirmat pentru Realitatea TV că Parlamentul olandez nu susține, momentan, aderarea României la Schengen, pentru că nu s-au implementat toate cerințele inițiale pentru a deveni membru al UE. Diplomatul a făcut implicit o legătură între Schengen și MCV.
  • Pe 28 martie, Bogdan Aurescu s-a întâlnit la București cu omologul olandez Bert Koenders. Într-un comunicat al MAE român, discuțiile pe tema Schengen sunt  rezumate astfel:

    ”În cadrul discuţiilor privind consolidarea spaţiului Schengen, în contextul luptei antiteroriste, Bogdan Aurescu a prezentat argumentele pe care România, ca furnizor de securitate în regiune şi în UE, le consideră relevante, în aşteptarea legitimă faţă de o decizie favorabilă privind aderarea ţării noastre la spaţiul Schengen. Bogdan Aurescu a subliniat că aderarea României va întări capacitatea spaţiului Schengen de a combate fenomenele ilegale cu care se confruntă, respectiv va consolida securitatea UE. Cei doi miniştri au convenit să rămână în contact pe acest subiect pentru a identifica modalităţile cele mai potrivite pentru găsirea unei soluţii.”

Ultima frază poate fi tradusă astfel, în termeni nediplomatici: ”Ok, Schengen, am înțeles, vă sunăm noi.”

Vlad Bârleanu

NICIUN COMENTARIU