Cum își bate joc Primăria Capitalei de Arcul de Triumf

Monumentul arată deplorabil, deși ar fi trebuit să fie reabilitat până la sfârșitul acestei luni

Arc de Triumf

Primăria Capitalei, condusă de Sorin Oprescu, dă încă o dovadă de nepăsare și incompetență atunci când vine vorba despre monumente. Arcul de Triumf – monumentul – simbol al victoriei României în primul Război Mondial, dar și al paradelor militare de Ziua Națională – arată deplorabil după mai bine de un an de „lucrări de reabilitare”.

Deși au avut la dispoziție fonduri cât pentru un kilometru de autostradă, mai-marii municipalității nu s-au străduit să termine de zugrăvit într-un an ceea ce alții au construit, în tot atâta timp, acum aproape 100 de ani.

400.000 de euro cheltuiți pe… nimic

Cu zece zile înainte de data la care mai-marii municipalității se lăudau, anul trecut, că le vor oferi bucureștenilor un monument de care să fie mândri, Arcul de Triumf arată deplorabil, iar muncitorii care ar fi trebuit să lucreze de zor abia dacă pot fi văzuți pe schele de două-trei ori pe săptămână.

E drept că, din cele peste 30,4 de milioane de lei (peste 6,8 milioane de euro), în mare parte fonduri europene  nerambursabile, alocate prin programul Regio 2007 – 2013, Primăria Capitalei a plătit doar 1,79 de milioane de lei (aproximativ 403.000 de euro) către firma Romconstruct Holding, patronată de Vasile Turcu, societate care ar fi trebuit să finalizeze până acum lucrările. Potrivit registrului de plăți al Primăriei Capitalei, suma a fost virată în conturile Romconstruct, în baza a patru ordine de plată, pe 30 ianuarie anul acesta.

Arcul de Triumf, în 2006
Arcul de Triumf, în 2006

În plus, a fost distrus până și mash-ul care acoperea schelele de la Arcul de Triumf  și pentru care Primăria a plătit 2.790 de lei (cinci ordine de plată, pe 26 februarie anul acesta), firmei Millenium Image & Communication Grup SRL, deținută de Andrei Gavrilă Borțun.

La cum arată acum Arcul de Triumf, e greu de crezut că angajații firmei lui Vasile Turcu vor face în zece zile ce nu au reușit să facă într-un an și că monumentul va fi gata așa cum promitea, în martie anul trecut, directorul de investiții al municipalității, Bogdan Hreapcă. Dacă însă lucrările nu vor fi finalizate nici până la sfârșitul acestui an, Primăria lui Oprescu va pierde banii europeni alocați proiectului.

Arcul de Triumf, în 2008
Arcul de Triumf, în 2008

Dar sumele plătite acum către Romconstruct nu ar fi singurele irosite de Primăria lui Oprescu pentru așa-zise lucrări la Arcul de Triumf. În 2008, municipalitatea a aruncat banii bucureștenilor pentru a înconjura monumentul cu schele care au fost montate și demontate de două ori în perioada ianuarie-august, în mandatele lui Adriean Videanu și Sorin Oprescu. Oprescu explica, după a doua demontare a schelelor, că acestea au fost folosite inițial ca să fie luate probe din materialele din care a fost construit monumentul, pentru a se vedea dacă acesta are nevoie de reabilitare. Și, tot doctorul Oprescu, a transmis și concluzia: “Deocamdată, nu are nevoie!”.

Reconstruit cu 7 milioane de lei în 1935

Proiectat de Petre Antonescu, Arcul de Triumf a fost construit inițial în doar câteva luni, în anul 1922: scheletul momumentului a fost turnat în beton armat, iar basoreliefurile exterioare, un fel de carte de vizită a construcției, au fost sculptate în ipsos.

Pentru că ipsosul s-a degradat rapid, monumentul a fost practic reconstruit în perioada 1935 – 1936: construcția a fost realizată din granit de Deva, în stil clasic, după modelul Arcului de Triumf din Paris.  Populația, asociațiile și societăți ale foștilor combatanți din Primul Război Mondial au strâns atunci peste 7 milioane de lei pentru edificarea Arcului de Triumf. Monumentul are o temelie de 25×11,5 metri și o înălțime de 27 metri. Stâlpii pe care se sprijină au scări interioare, care duc spre terasa acestuia.

De data aceasta, autorul, același Petre Antonescu, a dat edificiului o notă mult mai sobră în privința finisajului exterior, cerându-le artiștilor pe care i-a cooptat la lucrări să se încadreze în această nouă manieră de lucru. Printre cei care au lucrat la finisaje se numără Constantin Baraschi, Alexandru Călinescu, Mac Constantinescu, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea și Costin Petrescu, toți nume cunoscute în perioada interbelică. Pe fațada sudică, sculptorii Mac Constantinescu și Constantin Baraschi au dăltuit fiecare câte o reprezentare simbolică a “Victoriei”. Amplasate identic pe fațada de nord se găsesc alegoriile ”Bărbăție” de Ion Jalea și ”Credință” de Constantin Baraschi, precum și alte două ”Victorii” create de Cornel Medrea și Dimitrie Onofrei.

Arhitectul Victor G. Ștefănescu a fost însărcinat cu controlul tehnic și administrativ al lucrărilor.

Raluca Dan
Andi Topală

NICIUN COMENTARIU