Crângași, cimitirul înecat

Dana Fodor Mateescu

Foto: D.F.M.

Privit din goana mașinii sau de la fereastra metroului ușor ce taie Dealul Ciurel, între Piața Crângași și Militari, Lacul Morii pare o zonă pitorească și chiar interesantă din punct de vedere imobiliar.

 Biserica din adâncuri

Cu patru ani înainte de evenimentele din decembrie 1989, aici era un cartier modest de case, cu străduțe înguste, pline de praf și noroi, loc mărginit de albia râului Dâmbovița, în care puradeii din zonă se bălăceau vara cât era ziua de mare. Dacă nu erai „de-al casei”, mai bine nu te avântai noaptea pe ulițele rareori străjuite de câte un bec chior. În mijlocul acestei mahalale trona biserica Sfântul Nicolae, cu turlele ei îmbrăcate în tablă argintie. În apropiere, cimitirul Crângași, care data de la 1564. În 1986, odată cu proiectul de reamenajare a Dâmboviței, o parte din acest cartier, cimitrul și biserica au fost înghițite de lacul de acumulare rezultat după ridicarea barajului de la Ciurel, în suprafață de 1900 de hectare. Nu toți proprietarii de locuri de veci au mai apucat să-și mute morții în alte cimitire bucureștene. Unii dintre aceștia au asistat neputincioși atunci când buldozerele mușcau pământul și îl aruncau cât colo odată cu oasele îngălbenite de vreme. Unul dintre foștii locatari ai cartierului își amintește și acum de ziua când a alergat într-un suflet ca să recupereze câteva oase ale străbunilor lui ce se odihneau pentru vecie în cimitirul Crângași și, după ce le-a băgat într-un săculeț, le-a dus să le reînhumeze în cimitirul din comuna Roșu. „Eu locuiesc în apropiere şi cunosc bine zona, mărturiseşte Ionel Dan. Eu am avut-o pe mama înmormântată în cimitirul de sub lac. Ne-au chemat să o scoatem din pământ şi s-o mutăm în altă parte. Nu am reuşit să ajungem la timp, am avut niște probleme, era vorba și de acte și să găsim o altă groapă, în alt cimitir. N-am putut așa de rapid. Intraseră deja cu buldozerele în morminte. Se vedeau oasele albe, amestecate cu noroi. Am luat şi eu unul, pentru că nu mai ştiam care e mama, l-am pus într-un săculeţ şi l-am înmormântat în cimitirul din Roşu.”

Cimitirul înecaților

După câțiva ani de la încheierea lucrărilor de reamenajare, pe malul lacului Ciurel a apărut un alt cimitir format din crucile celor care s-au înecat aici. Marin, Cristian, Ionuț, Valentin, Gheorghe, Mihaela și Ioana sunt numele câtorva persoane, mulți copii, care au pierit în adâncuri. Lacul Morii a căpătat un alt nume: Lacul Morții. Lor li se adaugă alții, neștiuți, din dosarele cu Autor Necunoscut ale poliției. Tot aici au fost descoperite celebrele valize cu cetățeni chinezi tăiați în bucăți, cazuri care au înfiorat o întreagă Românie la începutul anilor 90. Se spune că, de fapt, ar fi vorba de un blestem al morților care au fost deranjați din somnul lor. Poate nu întâmplător sectorul de drum din dreptul Podului Ciurel a intrat pe harta neagră a accidentelor de circulație bucureștene. Parapetul de protecție este distrus aproape săptămânal de autovehiculele ce pierd controlul direcției pe acea porțiune de drum. Prin anul 2004 acolo a avut loc un accident foarte grav despre care vorbea toată lumea. O mașină Lada 1200 roșie înainta dinspre Piața Crângași spre Militari. În dreptul primului pilon de beton al podului, șoferul n-a mai putut ține direcția și a intrat în el. Mașina sovietică, deși viguroasă, s-a făcut zob. Ocupanții autovehiculului au decedat pe loc. Circulația metroului ușor 41 a fost oprită atunci câteva ceasuri. Unul dintre cei care au murit avea la el o plasă cu mere, care s-au împrăștiat în jur. Poate le ducea copiilor lui…Cine știe? Din ele a crescut mai târziu un pomișor care mai trăiește și azi…

NICIUN COMENTARIU