„A ajuns împărăția lui Dumnezeu la voi”.(Luca 11: 20).
Trebuie să facem în așa fel încât oamenii să îl găsească pe Hristos în acest „cocktail artificial…” în această comercializare și cosmetizare a societății, în raport cu autenticitatea sărbătorii Nașterii Domnului!
Să fim atenți la separarea clară dintre sacru și profan, să nu ajungem să confundăm sărbătoarea „Nașterii Domnului”, numai cu Moși Crăciuni, numai cu darurile, numai cu petrecerea, numai cu masa, numai cu dansul și veselia.
Cu cât colindul sfânt este mai apropiat de cuvântul Scripturii, cu atât colindul este mai sacru și mai convingător creștinește, mai determinator în inima poporului creștin, cu atât lăudăm mai frumos pe Domnul Iisus.
Colindul dogmatic va fi întodeauna cântat de omul profund și trăitor în Dumnezeu!
Lumea vrea să audă un colind mai laic, mai lumesc, mai pământesc, mai subțire dogmatic și teologic, asta pentru că și lumea s-a subțiat teologic în profunzimea trăirii ortodoxe.
Lumea consumistă și ușor superficială, preferă să audă un sunet frumos, o voce frumoasă, un instrument, o intrepretare deosebită.
Însă putem să ascultăm un colind laic și să ne irite și putem să ascultăm un colind dogmatic și să ne irităm, neînțelegând tainele credinței și Scripturilor.
Dar la fel putem să ascultăm unul colind laic sau bisericesc și să ne atragă, pentru modul de a pune suflet in interpretarea lui.
Concluzia ar fi că, pe lângă colindul teologic și dogmatic de exprimare biblică a momentului Nașterii Domnului, pe care o ducem din an în an și din neam în neam, noi mai putem lua prin colind barometrul credinței între oameni.
Dacă colindele s-au laicizat prea mult, înseamnă că oamenii au mai uitat Scripturile, iar atunci este misiunea preoților să le aducă din nou aminte fundamentul dogmatic al sărbătorii Nașterii lui Iisus.
Iar dacă colindele devin profund lumești cu lerul-i ler, colacelul este colacel, „zong-zong-zong” și „ra-ra-ra”, atunci trebuie și mai mult să aprofundăm Taina Nașterii lui Iisus pentru a nu desacraliza trairea pur ortodoxă a sărbătorilor lui Dumnezeu, ca să nu ajungem să confundăm dogmele teologiei cu iepurașii, cu moș crăciunii, numai cu darurile, numai cu petrecerea, numai cu masa, numai cu dansul.
Și este mai multă muncă de depus ca oamenii să îl gasească pe Hristos în acest cocktail artificial… în această comercializare a Sărbătorilor. În fond și la urma urmei, putem să mâncăm cozonaci în tot anul, nu contează anotimpul, dar cozonacul însoțit de un colind are alt gust. Ouăle roșii le putem face de primăvara până iarna că se găsește vopsea, dar simbolul acelui gest reprezintă Jertfa lui Iisus. De aceea oul roșu este mai frumos și mai gustos în ziua de Paști la Înviere.
Așa este și cu Colindul, el vine să așeze lumea dintr-o dimensiune laică în una mai duhovnicească, dar mai vine COLINDUL SĂ ADUCĂ AMINTE OMULUI CĂ A TRECUT DUMNEZEU PRINTRE OAMENI, că S-a plimbat Dumnezeu prin satul nostru, iar îngerii mergeau înaintea Lui și cântau și Iisus din urmă binecuvintează Lumea!