15.8 C
București
vineri, 7 mai 2021 - 0:24

Cimitirul de la Săpânța, unicul cimitir vesel

Material prezentat de Fundația România Autentic

Sapanta

Povestea unicului cimitir vesel de la Săpânţa, Maramureş, începe în 1935, când un cioplitor în lemn, Stan Ioan Pătraş, scrie mici epitafuri amuzante despre viaţa defunctului pe crucile din stejar pe care le realiza.

Crucile sale au ajuns adevărate opere de artă, fiind vopsite predominant în albastru, culoare extrasă pe cale naturală, care astăzi poartă numele „albastru de Săpânţa“. Celelalte culori folosite la împodobirea lor sunt în consonanţă cu simbolismul popular, astfel încât galbenul, roşul, verdele şi negrul spun povestea firească a vieţii omului pe pământ, a cărei finalitate naturală este moartea, ca trecere spre viaţa veşnică, scrie ziarullumina.ro.

Baza crucii era lăţită, pentru a încăpea pe ea versurile pe care artistul le compunea despre viaţa celui la căpătâiul căruia era aşezată. Unele dintre poezioarele ce constituie epitafurile sunt scrise la persoana întâi, ca şi cum însuşi mortul ar fi râs de metehnele proprii, iar în altele cineva îşi spune oful despre decedat. Iată, de exemplu, una despre soacră: „Sub această cruce grea/ Zace biata soacră-mea, /Trei zile de mai trăia,/ Zăceam eu şi cetea ea// Voi care treceţi pă aici/ Încercaţi să n-o treziţi/ Că acasă dacă vine/ Iară-i cu gura pă mine…“.Prin poezioarele naive, în stil popular, morţii par că îşi fac sau li se face o ultimă spovedanie, fiind înfăţişate celor rămaşi încă aici păcatele şi metehnele cele mai de soi: unii au băut prea mult, alţii şi-au bătut nevestele, au fost leneşi ori îşi înşelau partenerii de viaţă.

Pe cruci sunt şi informaţii despre cum au murit, unde, dacă au bolit, în ce împrejurări s-au stins din viaţă (călcaţi de tractor sau alte accidente, etc). Unele cruci au pe lângă poezioarele amuzante şi imagini, defunctul fiind sculptat chiar şi împreună cu soţul ori soţia, ba chiar vreo scenă din activitatea pe care o desfăşura în viaţă.

Printre versurile cu iz glumeţ răzbat, nu de puţine ori, adevărate drame familiale. Iată un exemplu dintr-o familie în care băieţii erau ceteraşi, distrând lumea la petreceri, iar unul dintre ei a murit tânăr şi artistul crucilor albastre şi vesele a versificat pentru noi, cei vii, ca din partea celui plecat: „Vă uitaţi şi-aici la mine/ Că-n lume mi-a fost bine/ Căci îmi mai plăcea una/ Cu-ai mei fraţi a mă distra/ Ei îmi cântau, eu jucam/ Şi pe toţi noi îi distram/ Pe când m-am vrut însura/ Iată m-a căutat moartea/ Şi mi-a luat viaţa/ Voi părinţii mei cei dragi/ Vă mângâiaţi cu ceilalţi/ Şi vă zic la toţi cu bine/ Şi să nu uitaţi de mine/ Cât timp veţi mai trăi pe lume“.

Până la vârsta de 69 de ani, artistul Stan Ioan Pătraş a realizat în jur de 700 de cruci, care sunt considerate adevărate monumente de artă populară unice în lume, atât prin realizare, cât şi prin mesaj. La moartea artistului popular în 1977, Dumitru Pop, ucenicul său, a continuat tradiţia în casa-muzeu a maestrului său.

Cimitirul vesel din Săpânţa este introdus în patrimoniul UNESCO şi, în privinţa celor mai vizitate obiective funerare, este cel mai vizitat din Europa.

Olimpia Diaconiuc