Ce nu este şi ce nu poate să facă Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Alexandra_Lancranjan

  • Alexandra Lăncrănjan (procuror, formator INM)

Strasbourg a devenit Mecca oricărei persoane nemulţumite de justiţie. Invocăm cu tărie Curtea Drepturilor Omului şi Strasbourgul ori de câte ori credem că ni s-a făcut o nedreptate, că nu ne ascultă nimeni, că statul nu funcţionează şi instituţiile sunt oarbe şi surde şi nepăsătoare. Cu toate acestea mirajul unei puteri supreme care face doar lucrurile bune şi drepte este departe de ceea ce este Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi ce poate aceasta în realitate să apere şi să repare. Ca să determinăm cu ce ne poate ajuta CEDO trebuie să ştim ce este, cum funcţionează şi cui i se adresează această instituţie, să îi înţelegem mecanismele şi istoria.

În 1949, cu amintirea vie a Celui de-al Doilea Război Mondial, oamenii politici importanţi ai Europei s-au întâlnit şi au negociat crearea unei instituţii internaţionale de cooperare în materie economică cu precădere. Aşa s-a născut Consiliul Europei, instituţie internaţională, interguvernamentală şi regională care în prezent are 47 de state membre. De aici porneşte istoria modernă a respectării drepturilor omului în Europa, de la nevoia de stabilitate politică şi economică şi nu de la idealuri înalte de dreptate pentru toţi.

Înainte să înfiinţeze Curtea de la Strasbourg membrii Consiliului Europei au scris legislaţia, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, un document în care sunt trecute drepturile şi libertăţile ce trebuie garantate şi protejate acum de cele 47 de ţări membre. Pentru că societatea se schimbă, cu timpul, au apărut drepturi noi care au fost redactate în protocoalele Convenţiei. În acest moment Curtea de la Strasbourg pune în discuţie subiecte precum dreptul la viaţă, dreptul la libertate şi siguranţă, dreptul la un proces echitabil, dreptul la viaţă privată şi de familie, libertatea de exprimare.

Este important ca prima oară când privim cu speranţă înspre Curtea Europeană a Drepturilor Omului să ne aducem aminte că aceasta este o instanţă internaţională, cu 47 de judecători independenţi din statele membre ale Consiliului Europei şi care are ca principiu fundamental subsidiaritatea. Curtea aplică prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, vegheazã la  respectarea drepturilor și garanțiilor stabilite în Convenție de cãtre state, examineazã plângerile statelor şi particularilor şi pronunţă hotărâri obligatorii pentru state

Curtea Europeană a Drepturilor Omului este o instanţă internaţională de unde trebuie să înţelegem că ea nu face parte din niciun stat, nu este similară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nu poate să judece sau să dea soluţii în conflictele dintre persoane fizice sau juridice de drept privat. Când ne adresăm Curţii putem să ne plângem doar împotriva statelor şi doar când considerăm că acestea, direct sau indirect, prin instituţiile lor, ne-au încălcat un drept garantat de Convenţie.

Curtea este o instituţie regională astfel încât dacă problemele pe care doriţi să le sesizaţi sunt legate de alte ţări decât cele 47 care sunt membre ale Consiliului Europei, aceasta nu va putea să pronunţe nicio soluţie.

Curtea se ocupă doar de drepturile şi libertăţile garantate în Convenţia Europeană a Drepturilor  Omului iar orice alt subiect nu va fi pus în discuţie, nu se va soluţiona retrocedarea imobilelor la CEDO, nu va fi pus nimeni în libertate din starea de arest şi nici nu se va schimba vreo soluţie a instanţelor interne direct prin hotărârea Curţii. Oricât de greşită pare o soluţie pe care procurorul sau judecătorul a pronunţat-o în ţară, Curtea nu le poate impune să o schimbe, nu o poate corecta direct, nu poate rejudeca procesul şi nu poate să vă ofere un alt verdict.

Curtea lucrează cu un concept care se numeşte “subsidiaritate” şi care în concret înseamnă că statul, în cazul nostru, România, este cel mai în măsură să rezolve şi să aprecieze primul problemele cetăţenilor. Pentru cei care doresc să scrie Curţii Europene a Drepturilor Omului acest lucru impune de cele mai multe ori să parcurgă întreaga procedură naţională şi să încerce să primească o soluţie în faţa autorităţilor naţionale.

Întorcând privirea înapoi către Strasbourg înainte de a face orice alt pas gândiţi-vă dacă doriţi doar să corespondaţi sau dacă:

  • există un drept garantat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului sau protocoalele adiţionale (textul este gratuit şi în limba română pe www.echr.coe.int)
  • a existat o acţiune prin care acest drept v-a fost încălcat sau restricţionat
  • încălcarea dreptului este din vina unuia dintre cele 47 de state ale Consiliului Europei şi nu este datorată acţiunii unei persoane fizice sau juridice private
  • aţi făcut demersurile necesare la autorităţile competente ale statului şi aţi parcurs întreaga procedură pe care o impune legea naţională chiar dacă nu aveţi încredere că problema se va rezolva

Doar în cazul în care răspunsul la toate aceste întrebări este afirmativ Curtea Europeană a Drepturilor Omului este instituţia căreia aţi putea să vă adresaţi, dacă îndepliniţi şi condiţiile suplimentare despre care vom discuta în materialul următor.

NICIUN COMENTARIU