Părintele Iuliu Gorea, din satul Lita, județul Cluj, este iubit de toată lumea din localitate. El a găsit o metodă inedită de a-și atrage enoriașii la biserica, prezentând capitole din Biblie sub forma unor videoclipuri. Totodată, el a realizat numeroase filme artistice, în care actorii sunt chiar localnicii.
A învățat să filmeze de la Sergiu Nicolaescu
Pe vremea lui Ceaușescu, pasiunea pentru tehnică l-a adus în vizorul Securității, fiind urmărit pentru că și-a construit un deltaplan motorizat. Povestea vieții lui ar putea fi un fascinant scenariu de film. În anul 1978, de Crăciun, părintele Iuliu Gorea a realizat primul spectacol religios. A pus în scenă o piesă simplă, „Irozii”, jucată de copii. Văzând succesul pe care l-a avut, preotul a hotărât ca pentru Crăciunul următor, cel din 1979, piesa de teatru să fie mai complexă, să includă trucaje, costume și chiar efecte de scenă. Un adevărat spectacol. „În ceea ce privește munca de operator și regizor nu m-am mulțumit doar cu noțiunile pe care le puteam obține din cărțile de specialitate. Profitând de un concediu, am studiat o vreme felul în care lucra Sergiu Nicolaescu. El filma pe atunci în platourile de la Buftea «Wilhelm Cuceritorul», o coproducîie englezo-română. O mică «atenție» acordată portarului și acesta m-a «plasat» printre electricienii de pe platou. În câteva zile am învățat tot ceea ce îmi trebuia pe moment și, odata întors acasă, am aplicat cele văzute”. Tot la Lita, a apărut prima icoană catehetică din România, construită după același principiu al bannerelor publicitare, ale căror imagini se schimbă succesiv. În funcție de momentul la care a ajuns predica preotului, enoriașii prezenți în biserică pot viziona imaginea cea mai reprezentativă care ilustrează capitolul respectiv din Sfânta Scriptură.
Cutia milei cântă dacă pui un ban în ea
Se cuvine a prezenta un film religios într-o biserică sau nu? Tradiționaliștii spun că nu, deoarece biserica este un spațiu destinat exclusiv rugăciunii. Părintele Iuliu Gorea zice că da, deoarece, pentru el, biserica este un „laborator spiritual”, unde credincioșii se pregătesc să poată face față nevoilor cu care se confrunta zi de zi. Preotul Gorea a uimit întreaga comunitate cu ideile sale. Îmbinând imaginația cu electronica și religia, el a computerizat bisericile din Lita și Filea de Sus, făcându-i pe săteni să rămâna cu gura căscată de fiecare dată când vin la slujbă. Crucile au jocuri de lumini, icoanele se învârt grație unor motorașe speciale, cutia milei este dotată cu o celulă fotosensibilă. Când un credincios pune un bănuț înăuntru, cutia „îi multumește”, cântându-i o frumoasă melodie religioasă. Ușile bisericii se închid și se deschid automat, clopotele și perdelele sunt acționate cu telecomanda. „În cei 40 de ani de preoție am renovat două case parohiale, am renovat și pictat două biserici, dotându-le cu sonorizari, automatizări de clopote, încălzire centrală și tot ce era necesar, drept pentru care ierarhii mi-au acordat toate distincțiile ce se pot da unui preot mirean”, a mai spus părintele Gorea.
Preacurata era călare pe măgăruș și se plimba prin sat
Anii trecuți, chiar în Duminica Floriilor, preotul a pus în scenă, după slujbă, un spectacol cum nu s-a mai pomenit în Casa Domnului. A interpretat în altar un cântec despre trădarea lui Iuda, acompaniindu-se la un sintetizator, apoi părintele Gorea și-a dat jos sutana și s-a îmbrăcat într-un costum ca cel pe care se presupune că l-ar fi purtat ucenicul. Și asta n-a fost tot! Zornâind 30 de arginți în mână, a uimit întreaga asistență cu rolul lui Iuda, jucând, mai ceva ca în filmul lui Zeffirelli, scena spânzurării. „Am vrut să conving oamenii că în fiecare dintre noi e un Iuda! Și cred că am reușit. În arhiva mea există diapozitive cu toata Biblia, cu Locurile Sfinte, cu biserici și mănăstiri importante de la noi și din străinătate. Până acum am făcut 16 filme didactice, 13 filme documentare, 17 filme artistice, iar 8 sunt în lucru. Pe lângă scenariu, am inclus o scenă dotată cu decoruri, instalații speciale de lumini, trucaje și costumația actorilor. Toate astea le-am realizat cu ajutorul credincioșilor din localitate. Scenariile au fost scrise de mine, dar unele piese de teatru au fost semnate de ei.” Cei care au trecut întâmplător arunci prin sat, s-au întâlnit față în față cu soldații romani, cu Iosif, Iuda, Toma-necredinciosul sau cu Fecioara Maria. „Se filmează vreun film?”, se întrebau, uimiți, privind lung după Preacurata care călărea pe un măgar vesel și le ura, sfioasă, tuturor: „Shalom, Shalom!” (n.r. – Pace – ebr.).
Starețul Măciucă, un rol important în viața preotului
Părintele Iuliu Gorea s-a născut la data de 1 iulie 1950, în localitatea Sânmihaiul de Câmpie, jud. Bistrița-Năsăud. Părinții, Liviu și Irina, erau foarte evlavioși. Deși locuiau la 3,5 km de sat, ei nu lipseau niciodată de la biserică. Indiferent de vreme, ploaie, noroi sau zăpadă, îl luau pe micuțul Iuliu în brațe și mergeau împreună la biserică. Acest mod de viața s-a imprimat adânc în sufletul copilului. „Nu am dat din prima la Teologie, ci la Politehnică, de unde am picat, pentru câteva sutimi. Atunci mi-am dat seama că trebuia să mă îndrept către religie. Am plecat la Mănăstirea Nicula, unde m-am pregătit cu starețul de atunci, Serafim Măciucă. Un lucru extrem de important pentru mine, care m-a marcat profund și mi-a creat un mod de viață mai târziu, a fost „stilul” în care m-a pregătit starețul. El își însoțea expunerile cu diferite proiecții de diapozitive. Așa s-a făcut ca, în doar o lună, am reușit să rețin cu ușurință foarte multe lucruri. Am dat examen și am intrat la Facultatea de Teologie din Sibiu. După 4 ani, în vara anului 1973, eram Licențiat în Teologie”., a mai spus părintele. În anul următor, Iuliu Gorea a fost hirotonit pe seama parohiei Sânnicoara, aproape de Cluj, unde a stat 3 ani. De la Sânnicoara și-a cerut transferul, în vara anului 1977, la parohia Lita (la 23 km S-V de Cluj), unde activează și astăzi. Răzvan Mateescu