3.6 C
București
vineri, 3 decembrie 2021 - 9:44
No menu items!

Atenţie la Novorossiya!

spot_img

SR Stanescu

  • Sorin Roşca Stănescu

Înseamnă nici mai mult, nici mai puţin decât o treime din Ucraina. Cu o populaţie egală cu cea a României. Este obiectivul, din ce în ce mai explicit, al Federaţiei Ruse. Despre acest concept a vorbit Puţin, iar academicienii de la Moscova, specialişti în istorie, se pregătesc chiar să editeze un tratat, pentru a motiva ştiinţific expansiunea spre vest a Rusiei.

Ce este, de fapt, Novorossiya? Această denumire datează din timpul tratativelor dintre marile puteri, în urma cărora Imperiul Otoman a fost silit să-i cedeze Rusiei o întreagă regiune, care coincide exact cu actualele obiective strategice ale Moscovei. Iar această regiune a fost denumită Nouă Rusie, adică Novorossiya. Ea cuprinde zona Crimeei, a Donetkului, a Lugaskului şi a Dnipropetrovskului. O treime din actuala Ucraina. Evident, în planurile strategice ale Moscovei sunt avute în vedere şi teritoriile din Tiraspol până jos, la gurile Dunării.

Dacă Federaţia Rusă îşi atinge acest obiectiv strategic deja enunţat ca atare, chiar dacă nu într-o formulă foarte explicită, atunci Uniunea Europeană şi Statele Unite se vor afla într-o situaţie extrem de dificilă. Dar cum poate executa Moscova o asemenea mişcare de şah mat? În primul rând, printr-o politică a paşilor mărunţi. Dar, în acelaşi timp, executaţi cu rapiditate. Ce înseamnă asta? Înseamnă că Moscova, după un plan foarte atent elaborat, după anexarea Crimeei fără niciun fel de riposta cât de cât semnificativă a Occidentului, va crea, în întreaga arie a spaţiului Novorossiya, zone fierbinţi. Zone de conflict. Îi va utiliza, fără doar şi poate, pe acei etnici ruşi care doresc refacerea imperiului. Aceştia formează grupuri din ce în ce mai mari şi mai numeroase de insurgenţi. Ei sunt înarmaţi şi instruiţi cu sprijinul Moscovei. Aceste centre antistatale devin din ce în ce mai puternice, mai periculoase, mai violente. Într-un alt plan, ţinând tot de ceea ce denumeam paşi mărunţi şi rapizi, Moscova, de astă dată în mod direct, prin intermediul trupelor regulate, penetrează, în diferite sectoare ale frontierei, teritoriul ucrainean, ocupând poziţii strategice care apoi urmează să fie preluate de insurgenţi. Asemenea incursiuni au loc deseori cu ajutorul blindatelor, prin utilizarea artileriei şi a aviaţiei, iar în profunzimea teritoriului ucrainean sunt trimise mici grupuri de comando. Aceleaşi operaţiuni de desfăşoară şi în spaţiile aerian şi maritim ale Ucrainei.

Extrem de semnificativ este ceea ce se întâmplă în plan politic şi diplomatic. Pe acest teren de luptă, Moscova îşi utilizează întreaga experienţă şi abilitate, construite în timp, încă din epoca imperială. Pe de o parte, Moscova ameninţa. Pune o presiune uriaşă asupra tuturor actorilor. Merge atât de departe, încât face ceea ce a făcut zilele trecute Puţin. Reaminteşte întregii lumi că Rusia este o mare putere nucleară şi că are capacitatea de a-şi utiliza această putere. De fapt, Vladimir Puţin a ameninţat voalat atât Uniunea Europeană, cât şi Statele Unite, dar mai ales Ucraian că, pentru început, ar putea lua în calcul lovituri nucleare uşoare împotriva centrelor militare ale Kievului. Este înspăimântător. Pe de altă parte, sunt exercitate presiuni şi prin intermediul unor mesaje diplomatice de un alt tip. În sensul că Moscova doreşte realizarea unei păci. A unui armistiţiu. În paranteză fie spus, armistiţiu se face doar atunci când e război. Şi, din motive care îmi scapă, nici Uniunea Europeană şi nici Statele Unite nu sunt dipuse să recunoască faptul că în Ucraina e război. Şi cum ar trebui să se ajungă la acest armistiţiu în scenariul propus de Moscova? Într-un singur fel. La capătul unor negocieri la care, în mod obligatoriu, trebuie să participe atât reprezentanţii Moscovei, cât şi cei ai insurgenţilor prorusi. Ceea ce înseamnă, nici mai mult, nici mai puţin, că implicit Kievul, Uniunea Europeană şi Washingtonul ar trebui să admită că insurgenţii prorusi sunt parte a unui viitor contract şi, în acest sens, să-i legitimeze. La indigo, aşa a procedat Moscova de-a lungul ultimilor 23 de ani în ceea ce priveşte conflictul din Transnistria şi statutul acestei regiuni separatiste, ruptă forţat din Republica Moldova, nerecunoscuta decât de Federaţia Rusă.

Dar poate reuşi acest proiect numit Novorossiya? Şansele sunt foarte mari. În timp ce Rusia este extrem de agresivă şi îşi diversifica la maximum mijloacele, Statele Unite şi mai ales Uniunea Europeană sunt mai degrabă dispuse la expectativa şi la o reconciliere cu Moscova pe calea unor compromisuri. Iar în acest caz compromisurile nu înseamnă altceva decât acceptarea dezmembrării Ucrainei.

Marea problemă însă este că Rusia, aşa cum ne-a obişnuit de sute de ani, nu este niciodată, din punct de vedere teritorial, definitiv mulţumită. Doctrina tradiţională a Moscovei include conceptul de vecinătate apropiată. Tot ceea ce înseamnă vecinătate apropiată este perceput de Moscova drept un pericol, iar consecinţă este că orice vecinătate imediată trebuie slăbită, vulnerabilizata, lovită, cucerită şi anexata. După care, evident, apare o nouă vecinătate imediată. Şi tot aşa. Foarte curând vecinătatea imediată va fi România.