Așteptându-l pe Klaus… (QMagazine)

“Va vorbi Klaus sau nu va vorbi? Va găsi curajul Klaus să îi vorbească Vioricăi? Să îi vorbească hotărât și decisiv, așa cum se întâmplă în summiturile lui cu doamna Carmen, când ea vorbește și el tace. Va coborî Klaus din Olimpul Hermannstadt-ului să taie capul hidrei „proaste” și „analfabete” de la Videle? Cum nu? El, „binele cel mai mare” se teme de „reaua cea mai mică”?”, este concluzia unei analize publicate, miercuri, de QMagazine

IOHANNISUL CARE DEZBINĂ ȘI KLAUSUL CARE UNEȘTE

După cinci ani în care a dezbinat tot ce putea dezbina, întrecându-l de la distanță până și pe Traian Băsescu-Petrov în această privință, iată că, atunci când nimeni nu se aștepta, Klaus-Werner Iohannis, candidatul Germaniei la președinția României, a reușit să unească orașul și lumea. Nu doar lumea românească, ci și cea europeană sunt unite în așteptarea ca Sfinxul de la Hermannstadt să vorbească, silabisindu-și măreția nu doar singur în fața camerelor de luat vederi, ci în fața celei care a îndrăznit să îi fie contracandidat, pe care vrea să o distrugă (împreună cu tot partidul ei, reprezentând circa o treime din populația României) și pe care echipa sa de lăudători nu a pregetat să ne-o descrie ca pe „proasta satului”.

Toată lumea îl așteaptă pe Klaus Iohannis să apară în fața Vioricăi Dăncilă și să glăsuiască edificator și salvator, așa cum personajele lui Beckett îl așteptau absurd pe Godot. Și tot absurd, el nu apare.

Rareș Bogdan ne-a dat explicația. O întâlnire Iohannis-Dăncilă ar fi la fel de absurdă ca una între Regele Mihai și Dr. Petru Groza.

Mai multe fotografii ale timpului îl contrazic pe Marele Rareș. Ele ni-i înfățișează pe Rege și pe premierul Groza stând alături la diverse ceremonii sau chiar vorbind între ei. Mai bună ar fi fost comparația cu o întâlnire între Adolf Hitler și rabinul șef al Berlinului.

Și totuși, Rareș Bogdan, Raluca Turcan & Co. au o oarecare dreptate când susțin imposibilitatea acestei întâlniri.

Cum să realizezi o întâlnire între un mort și un viu? Căci Klaus-Werner Iohannis are, într-adevăr, sensibilitatea unui defunct. Pe când Viorica Dăncilă este un om cu sentimente. Nu un geniu, dar un om viu, ca majoritatea celor care vin la urne.

Probabil că Iohannis nici nu urăște cu adevărat. Ni se pare că urăște tot timpul întrucât nu poate iubi niciodată. El nu îi poate înțelege pe alții, nu poate fi, deci, empatic, întrucât el nu se înțelege nici pe sine. Cum s-ar putea înțelege oare? El este doar un trup fără suflet. Un fel de mort viu. Un cadavru clandestin care bântuie pe o corabie a nebunilor.

Mai multe pe www.qmagazine.ro

NICIUN COMENTARIU