Alexander Stubb, despre vizita lui Macron în China: Este un exemplu despre cum să nu obții autonomia strategică

Alexander Stubb, fost prim-ministru al Finlandei, a afirmat că vizita recentă a președintelui francez Emmanuel Macron în China a fost un eșec din punctul de vedere al ambiției de a obține ”autonomie strategică pentru Uniunea Europeană”, pentru că nu a avut un mandat din partea tuturor liderilor din UE.

”Dacă președintele Macron vrea să obțină autonomie strategică pentru UE, acesta este un exemplu despre cum să nu o facă. În primul rând, trebuie să existe unitate strategică. Doar apoi putem avea autonomie strategică. Altfel, devine cacofonie strategică, non-sens strategic. Dacă a vrut să promoveze sintagma și conceptul, cred că a eșuat”, a spus Stubb, într-un comentariu publicat miercuri pe Youtube.

Macron a făcut în urmă cu două săptămâni o vizită de stat în China. Prin declarațiile făcute ulterior, Macron a semnalizat din nou intenția unei rupturi strategice între UE și SUA, în contextul în care statele din Europa Centrală și de Est se bazează pe relația trans-atlantică.

Stubb a fost ministru de externe și prim-ministru al Finlandei în perioada 2008-2015. În prezent, este profesor la School of Transnational Governance din Florența și unul din cei mai apreciați comentatori de politică externă.

În comentariul său, Stubb a afirmat că vizita în China a fost un exemplu de abordare franceză în tradiția generalului De Gaulle, care a optat pentru o desprindere strategică de SUA, în anii ’60 ai secolului trecut.

”Franța trebuie să înțeleagă că nu este o mare putere de echilibru în acest mare joc. Este parte a unei echipe, iar această echipă este Uniunea Europeană și Occidentul. Cred că este important pentru politica externă franceză să reflecte acest lucru. Nu am nicio problemă cu faptul că Franța ar putea prelua inițiativa, dar nu poate fi o inițiativă solitară. Trebuie să fie o inițiativă alături de Germania, de Comisia Europeană, în dialog și cooperare cu Marea Britanie și SUA. (…) Aceasta este a treia greșeală majoră a președintelui Macron în tentativa de a conduce politica externă europeană. Prima este că a clamat moartea cerebrală a NATO. Alianța nu este moartă, este foarte necesară pentru securitatea Europei. A doua este că a vorbit despre o ieșire onorabilă a lui Putin și despre necesitatea de a nu-l umili (n.r. – în contextul războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei). Asta subminează unitatea Occidentului, inclusiv eforturile Ucrainei și ale Europei de Vest și Europei Centrale. A treia este că a subminat securitatea colectivă a Europei, prin faptul că a deschis o dispută în relațiile pe care le avem cu SUA”, a afirmat Stubb.

Acesta și-a structurat analiza pe trei paliere: abordarea generală a lui Macron în relațiile internaționale și în geopolitică are o parte bună, o parte rea și o altă parte ”puțin cam urîtă”.

Părțile bune:

• Vizita și dialogul în sine. Este important ca liderii europeni să aibă dialog cu președintele chinez Xi Jinping, să țină diplomația în viață. Decuplarea de China nu este o idee bună, retorica din SUA este prea agresivă. Este evidentă competiția China-SUA, dar este mai bine să dialoghezi, decât să oprești dialogul.
• Faptul că Macron a fost însoțit de Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, și a încercat să proiecteze o imagine de unitate europeană.
• Faptul că a fost însoțit de oameni de afaceri. Relațiile de business trebuie construite strategic.
• Încercarea de a obține ajutorul lui Xi Jinping pentru a influența acțiunile lui Vladimir Putin.

Părțile rele:

• S-a creat o percepție negativă prin faptul că Ursula von der Leyen a fost pusă în plan secund. Aceasta a transmis un mesaj puternic: trebuie să avem o abordare europeană comună și bazată pe valori, a folosit un limbaj dur și a exprimat viziunea europeană. Dar a fost în sala de discuții (cu Xi Jinping) doar pentru o oră, în timp ce Macron a fost șase ore. Nu poți să dai vina pe Macron, gazdele din China au vrut să creeze această impresie și au reușit.
• Comunicarea lui Macron în social media: clipurile video au fost exagerate. Președintele francez în vizită la președintele chinez nu ar trebui să genereze o comunicare de tip ”rock and roll”, ci să reflecte conversații diplomatice solide.
• Alegerea momentului vizitei – situația dintre China și Taiwan este foarte tensionată. Președintele francez a vrut să arate că face business cu Xi în timp ce taiwanezii sunt într-o situație delicată. Dar ultimul cui în cosciug a fost interviul din avion. Nu ne putem detașa de subiectul Taiwan.
• Reacțiile au fost rapide, inclusiv dinspre Washington. SUA cheltuie de 30 de ori mai mult decât Franța pentru apărarea Ucrainei. Pe scurt, Macron spune că noi nu ar trebui să ajutăm SUA în problema Taiwanului, dar SUA ar trebui să ne ajute în problema Ucrainei. Acesta nu este mesaj bun și a generat reacții puternice și din Europa Centrală și de Est.
• Promovează interesele franceze, nu o poziție comună europeană.

Părțile urîte:

• A subminat securitatea Taiwanului, care este într-o situație precară de echilibru în relațiile cu China și în contextul relațiilor China-SUA.
• A subminat unitatea europeană. Autonomia strategică nu ar trebui să se refere la Franța, ci la UE. Președintele Franței a vorbit în nume propriu, folosind Europa, fără să se consulte cu niciun alt lider.
• A gripat unitatea Occidentului, pentru prima dată de la declanșarea războiului total împotriva Ucrainei, în 2022. A iscat o dispută cu SUA. Nu era necesar, nu trebuia să o facă.
• I-a dat satisfacție președintelui chinez Xi Jinping. Acesta zâmbea, a obținut ce și-a dorit: președintele francez care subminează rolul SUA în Occidentul global, iar președinta Comisiei a fost pusă într-o situație proastă.
• După câteva zile, a repetat ideea că ”a fi aliat nu înseamnă a fi un stat vasal”. Problema este că aceasta este teoria folosită de Putin, că Europa ar fi vasala SUA. Aceste comentarii sunt din aceeași categorie de greșeli pe care le-a mai făcut: discursul de acum câțiva ani despre moartea cerebrală a NATO și ideea că Putin trebuie să aibă o ieșire onorabilă din război, iar Rusia nu trebuie umilită.

 

Într-un interviu acordat în avion, la întoarcerea din China, Emmanuel Macron a afirmat că Uniunea Europeană ar trebui „să nu se ia” după Washington sau Beijing în problema Taiwanului. „Cel mai rău lucru ar fi să gândim că noi, europenii, ar trebui să urmăm” poziţiile altora în problema Taiwanului „şi să ne adaptăm ritmului american sau unei surescitări chineze”, a spus acesta. După câteva zile, aflat în vizită în Olanda, Macron a declarat că a fi „aliatul” SUA nu înseamnă a fi „vasal”, asumându-şi pe deplin afirmaţiile cu privire la Taiwan,

Washingtonul s-a abținut să critice afirmațiile lui Macron.  

Josep Borrell, şeful diplomaţiei europene, a afirmat că Taiwanul este „crucial” pentru Europa din punct de vedere economic şi strategic. ”Este vorba despre strâmtoarea cea mai strategică din lume, în special în ceea ce priveşte comerţul: noi trebuie să fim prezenţi acolo prin operaţiuni de asigurare a libertăţii de navigaţie”, a spus Borrell.

Ursula von der Leyen a cerut „o cooperare strânsă între statele membre şi instituţiile europene cu scopul de a evita tentativele de a dezbina pentru a stapâni”. ”Am văzut deja aceste tactici la lucru în cursul zilelor şi săptămânilor trecute”, a remarcat aceasta, fără să facă referire în mod explicit la declaraţiile preşedintelui francez asupra Taiwanului.

Cele mai dure reacții au venit din partea premierului polonez Mateusz Morawiecki și fostului președinte American Donald Trump. Morawiecki şi-a exprimat regretul faţă de atitudinea ”mioapă” a europenilor asupra Chinei, într-o aluzie clară la vizita preşedintelui Emmanuel Macron. „Ei se întorc, cu o viziune mioapă, spre China pentru a putea vinde produse europene cu preţul unui enorm cost geopolitic, crescând dependenţa noastră faţă de China mai degrabă decât s-o reducă. (…) Nu puteţi să protejaţi Ucraina astăzi, iar mâine să spuneţi că Taiwanul nu este treaba voastră”, a spus premierul polonez. Trump l-a acuzat pe președintele francez Emmanuel Macron că „l-a pupat în fund” pe omologul său chinez Xi Jinping în timpul vizitei la Beijing.

Taiwanul funcționează ca un stat independent de facto, din 1949, când a refuzat tutela regimului comunist de la Beijing. Taiwanul are un regim democratic, dar nu este recunoscut ca stat independent. China și-a propus să recupereze suveranitatea asupra Taiwanului, amenințând cu utilizarea forței militare.

V. Bârleanu