Ungureanu se consideră potrivit pentru funcția de președinte al României. VIDEO

Mihai Razvan Ungureanu - MRU
MRU - ARD

Mihai Razvan Ungureanu - MRU


Președintele Forței Civice, copreședinte al Alianței România Dreaptă, fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, ne-a vorbit în cadrul unui interviu despre actualele mișcări de pe scena politică românească, despre viitorul politicii românești, dar și despre cel al alianței cu PDL și PNȚCD – Alianța România Dreaptă. În privința viitorului politic, fostul premier se consideră potrivit pentru funcția de președinte al României, prin prisma experienței pe care o are. În același timp, în eventualitatea ocupării funcției supreme în stat, Mihai Răzvan Ungureanu ne-a descris condițiile în care ar putea colabora, ipotetic, cu Victor Ponta, ca prim-ministru.
 
  • Domnule președinte de ce era nevoie pe scena politică de Forța Civică? Ce aduce ea nou pe scena politică?
În primul rând energie și creativitate politică și vă explic despre ce este vorba. Am pornit de la scorul politic al PDL care după alegerile locale era la 15-17% și astăzi vedem că PDL, după ce a preluat limbajul alianței, și foarte bine a făcut că s-a întâmplat așa, crește spre 22%. Asta dacă ne-am lua numai după sondaje. Despre alianță am început să vorbesc și eu după căderea Guvernului, când am imaginat că este singura formulă posibilă pentru a asigura un competitor puternic și articulat politic în preajma alegerilor din 9 decembrie. Acest lucru a fost preluat de PDL, a devenit obiectiv politic și al PDL, cum era obiectiv politic al Inițiativei de Centru Dreapta cum era constituită ea atunci. Încet-încet părțile s-au apropiat și s-a ajuns astăzi la Alianța România Dreaptă, în care există trei componente politice, partinice – Forța Civică, PDL și Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat.Fiecare are câte o zestre, fiecare vine cu un bagaj. Evident, PDL este cel mai mare, are bazinul electoral cel mai stabil și cel mai ușor de delimitat în mediul electoral românesc. Este un partid cu structuri, este un partid bine implementat în teritoriu, cu o experiență electorală remarcabilă, reală.PNȚeste un partid care are memoria partidului mare, dar și reflexele partidului mare. Nu s-au consumat pe durata luptelor intestine și astăzi nutrește pe bun motiv speranța revenirii. Alianța este o șansă.Forța Civică s-a construit pe simpatia autentică a celor care au venit în Inițiativa de Centru-Dreapta. Aceasta a atins un număr foarte mare de membri, peste 10.000, care la un moment dat au considerat că, pentru a participa la jocul politic, este nevoie de un vehicul politic, cum este partidul însuși.Care este reflexia electorală a acestui partid? Categoria celor care nu au mers la vot, categoria celor care disprețuiesc clasa politică pentru ce a făcut în ultimii 22 de ani, dar care sunt dispuși să investească măcar încă o dată într-o speranță politică. Este vorba despre tineri care își fac acum intrarea în activitatea civică, votând, într-o primă etapă. Seniori care au cariere serioase în spate și care se simt îndreptățiți să-și utilizeze competența și, de ce nu, discernământul politic. Într-o majoritate covârșitoare sunt oameni care au biografii recunoscute profesional și unele dintre ele, recunoscute social, public. Este un electorat foarte civilizat, relativ cultivat, foarte european, un electorat critic în sensul perspectivei pe care o are asupra clasei politice și care nu suportă foarte multe abateri de la linie. Uneori, este radical în opțiunea etică, destul de volatil. Dacă l-ai dezamăgit, nu te mai vrea. Este volatil pentru că, în acest electorat, se regăsește și o bună parte a electoratului PNL, profund marcat de concubinajul împotriva naturii cu PSD.Aceasta este, deci, zestrea nouă. Altminteri, într-un număr enorm sunt oameni care nu au experiență politică și mă refer la experiența politică militantă, pentru că experiență politică de canapea are tot românul. Experiență politică de campanie, aproape zero. Deci sunt oameni care vin în valoare absolută, adică exact cu ceea ce au.

  • Bun, dar de ce ați ales o nouă formațiune și nu v-ați înscris în PDL, partidul care v-a susținut ca premier?
A fost o opțiune personală la acel moment și, pe fondul finalului de mandat, am considerat că este bine așa. Pe de altă parte, a fost și rezultatul unui test care a început cu vehicularea publică a unui e-mail, care, ulterior, a primit foarte multe răspunsuri. În urma analizei acelor răspunsuri, am ajuns la concluzia că este bine să apară încă o formă politică pe scena românească, aptă să absoarbă această simpatie, care, altminteri, nu s-ar fi dus, nici către PDL, nici către alte partide pretins de dreapta.Nișă pentru o mișcare nouă există. Totul este să nu o închizi. Așa s-a întâmplat cu Partidul Liberal Democrat, care a crescut tot în așteptare, așa cum crește și Forța Civică. Cum crește și Alianța România Dreaptă. Pe o mare așteptare, întreținut, firește, de gafele Puterii.Invitații au fost din partea PDL (pentru înscrierea în partid – n.r.). Și mai era un lucru. Și o spun în premieră, pentru Sursa Zilei. PDL se afla, la acel moment, într-o perioadă de prefacere internă, care a culminat cu o convenție națională. Am considerat că este mult mai bine ca aceste lucruri să fie rezolvate fără să apară și un membru parașutat peste capul membrilor autentici de partid, cu vechime. Și, sincer, nu cred că, în clipa în care te pregătești ca partid – încerc să mă pun în pantofii celor care sunt în PDL -, pentru a depăși starea de la Putere, pregătindu-te de Opoziție, ai nevoie de factori care să perturbe suplimetar.La urma urmei, relația dintre PDL și mine a fost și este o relație foarte bună, foarte confortabilă și știu, și le sunt recunoscător militanților de la baza partidului, cu care m-am întâlnit și în campania de la locale, și la referendum, și care se uită la mine cu simpatie la rându-le. Cred că am procedat înțelept în felul acesta. Sigur, timp este destul de acum înainte. Nu vreau să închid ochii prea repede.  
  • Ați abandonat în totalitate PNL?
Depinde ce înțelegeți prin abandon. Dacă este vorba despre calitatea de membru, evident nu mai sunt membru PNL, mi-am depus demult demisia.  
  • Presupun că simpatii ideologice ați păstrat pentru PNL?
Da, inevitabil, dar Forța Civică este un partid de orientare doctrinară liberal-conservatoare. Deci, oricum o parte din sufletul meu de dreapta înseamnă liberalism, dar liberalism autentic, nu formula de astăzi. Legăturile cu PNL, dincolo de istoria lor, rezistă astăzi pe alte coordonate. Primul – relația cu membri din PNL, care există în continuare și pe care o întrețin. Sunt prietenii pe care le am și care nu sunt doar consumate politic. Țin la acei oameni și îi apreciez pe cei cu care comunic și cu care vorbesc și îi apreciez pentru faptul că înțeleg situația tranzitorie în care se află partidul și că vor un alt viitor al PNL.Al doilea lucru – nu-mi este ușor să înțeleg și să concep ca PNL să fie lipit de PSD. Aștept în continuare un Partid Național Liberal autonom, puternic, cu o identitate incontestabilă, care să revină în câmpul politic al dreptei. 
  • Dar, prin prisma faptului că aveți prieteni în PNL, știți pe cineva care vede în continuare o relație anormală, cum i-ați spus, între PNL și PSD?
Da, marea majoritate. Și cred că am mai spus-o undeva. Nici nu vreți să știți ce e la gura lor.
  • Care sunt prioritățile Alianței România Dreaptă? Ce țintă își propune pentru alegerile din 9 decembrie, mai ales că vorbeați mai devreme de cei 22% la care a ajuns?Se poate mai mult?
Eu am vorbit de un scor prezumat al partidului, pe seama unui sondaj. Dar sondajele sunt o poză de moment, nu ne împiedicăm în ele. Ceea ce contează este ca Alianța să maximizeze… Practic, scorul PDL să rămână istorie, iar Alianța să aibă un scor mult mai mare, pentru că de asta adaugi… Ținta propriu-zisă este să obții măcar un vot în plus față de USL, în așa fel încât majoritatea parlamentară să poată fi formată de Alianța România Dreaptă.Practic, ARD trebuie să aibă posibilitatea de a închega, fără dificultate, o coaliție de guvernare începând cu 9 decembrie. Aș vedea, evident, și UDMR alături… 
  • Dar nu vă temeți, totuși, de faptul că, anumiți lideri din PDL au scăzut în ce privește încrederea sau popularitatea?
Nu, și vă spun de ce.  Nu mă împiedic în aceste lucruri. Tot așa cum, revenind la sondaje, iau rezultatele analizelor sociologice cu discernământ. Tocmai pentru că, într-o campanie electorală, dinamica politică este atât de accentuată încât variația cotei de încredere, de exemplu, sau a intenției de vot este foarte mare. Pot apărea surprize oricând. Plăcute sau neplăcute. Deci nu poți să pariezi pe un mers liniar pozitiv sau negativ al Alianței.Dar, evident, trebuie făcut ceva astfel încât șansele Alianței să fie maximizate.Că existe persoane care au un lest de imagine este una. Este o chestiune acomodabilă. Totul ține de creativitate, de calitatea comunicării. Nu cred că aici este problema. Problema este nevoia de a susține sigla Alianței, numele ei, înțelesul politic al ei, în așa fel încât, printr-o promovare extrem de intensă, să ajungă la electorat.Adevăratul nostru adversar nu este USL, ci timpul.  
  • Care sunt punctele forte și punctele slabe ale ARD?
În primul rând, dacă vă gândiți la programul de guvernare, care este acum sub redacție și care va deveni public la începutul lui noiembrie, este un program acceptabil, care este centrat pe câteva chestiuni clar de dreapta. În primul rând avantajarea antreprenoriatului privat, scăderea cotei unice, chiar pe creșterea salariului nominal.Dar nu doar despre asta este vorba. Miza unui program de guvernare coerent este continuarea reformelor care deja au început și care au fost, de bine, de rău, conduse în Cabinetul Boc și Cabinetul Ungureanu, oprite brusc acolo, demobilizate pentru perioada actuală. Dar le putem pune din nou în practică într-o eventuală guvernare după 9 decembrie.Al doilea avanataj al Alianței este calitatea electoratului, care, pentru prima dată, începe să se evidențieze. Nu mai este electoratul din 2008. Este un electorat mult mai selectiv, mult mai critic și mult mai bine pregătit. Cel puțin în mediul urban este un electorat care poate face oricând comparația între oferta politică locală și oferta politică străină și care știe să trăiască cel puțin două culturi deodată. În fața unui asemenea electorat, dacă nu ești serios, dacă nu ai statură, coloană vertebrală, nu știi să te miști, să vorbești, ești prăbușit. Ceea ce, pe de-o parte, este bine, pentru că sita are ochiurile mici, dar, pe de altă parte, este rău, pentru că îți arată că o viață politică românească, reprezentativă pentru societatea noastră, nu poate apărea peste noapte. Dar, în fine, există mediul. Începem să avem un mediu electoral și o societate coapte din punct de vedere politic.Un alt avantaj al ARD este că a extras din penumbra confortului casnic o sumedenie de oameni care au ce spune și care, cu sau fără bâlbe, cu sau fără pantalonii călcați, ies în public și sunt autentici. Este foarte onorabil, este o șansă pentru o generație de oameni în care intră și cei de vârsta mea și poate genera un proiect politic interesant. Generația celor de 40 de ani acuma vine la Putere.Vorbind despre probleme, o alianță înseamnă asperități, care se tocesc prin contact continuu. Asta este soluția – un dialog bun, o comunicare continuă, depășirea orgoliilor de grup sau personale. Totul cu privirea către viitorul important.A doua mare problemă este timpul. Acesta este un adversar deosebit de serios, iar lumea este obosită. După vacarmul verii, după toate frământările din ultimele luni, după zgomotul ăsta de fond, asurzitor, care îți fură gândurile de la lucruri serioase și te obligă să fii aproape dependent de știri ușoare, lumea este obosită și, undeva, la limita nevrozei. 

  • Poate că aveți cum să folosiți asta chiar ca pe un avantaj…
Probabil că da. Probabil că se poate, dar, totuși, nu poți să faci psihoterapie unei națiuni. Trebuie să așezi România pe canapea.Al treilea dezavantaj provine din efectele scrutinului precedent privind alegerile locale, și acum trec la o chestiune practică. A înjumătățit numărul primarilor PDL care, evident, creează o exigență suplimentară pentru 9 decembrie. Alegerile parlamentare se bazează pe aportul aleșilor locali.
  • Acum, vorbind despre rivali, ce puncte forte și puncte slabe identificați la USL?
Bine că nu mă întrebați de punctele bune ale USL că aici dădeam pagina imediat. Punctele forte – în primul rând este o alianță politică rodată în timp, după un an de zile, ținând cont de procesele electorale succesive. În al doilea rând, este o alianță care are deja propria respirație. Deja acționează conform unui plan, acțiunile sunt coezibile. Nu înseamnă neapărat o maturitate politică, ci doar obișnuință și pas comun. Al treilea avantaj este că se află la Putere, ceea ce e implicit bunei funcțiuni a USL, care are o zestre experimentală politică apreciabilă. Există politicieni foarte buni și în PNL, și în PSD. Nu ne gândim la calitate umană, ci la experiență.Privind părțile rele, una dintre dificultăți provine sigur din apropierea focului și a apei – USL înseamnă PNL și PSD. Nu sunt două săbii într-o teacă, dar sunt două complemente care nu merg, iar fricțiunile sunt evidente, și la nivel local, și la nivel central. Al doilea dezavantaj provine chiar din faptul că este la Putere. Puterea întotdeauna generează aroganță, care înseamnă manifestarea autorității fără limită, în acest caz.
  • Nu întotdeauna înseamnă aroganță. Dacă știi cum să gestionezi situația…
Da, este adevărat, dar eu particularizez pe ceea ce s-a întâmplat. Atitudinea din ultimele cinci luni este profund arogantă și disprețuitoare. Se simte acest lucru și s-ar putea să se recunoască în vot.Al treilea mare dezavantaj este că nu are resursă umană capabilă să administreze. Pornind de la presupunerea că un partid mare și un partid de talie mijlocie, PSD-PNL, au o resursă umană de specialitate pe care o pot rula și aduce în fruntea țării în momentul în care guvernarea este preluată de USL. Surprizele au fost, însă, dramatice. În momentul în care un guvern își schimbă compoziția până la a scoate jumătate din titularii inițiali pe posturi în afara administrației pe seama incompatibilităților, a falsurilor biografice, îți pui problema felului în care au fost aleși. Nu poți să spui că au existat guverne fericite, dar, în cazul de față să constați că nu există resursă umană credibilă… în Guvernul ăla nu trebuia să remaniezi pe nimeni, chiar dacă a stat 78 de zile. Aici au stat cinci luni.Mă uit și la candidații pe care îi aduc. Proporția nou versus experimentat, în cazul ARD, este mult mai convenabilă din punctul de vedere al așteptărilor noastre. USL reciclează. Reciclează calitate, fără discuție, dar și cantitate. Astfel nu ai cum să nu gândești că resursa umană este foarte subțire.
  • Ce părere aveți despre Victor Ponta, în aceeași ordine de idei?
Politic, este greu să spun. Victor Ponta este președintele unui partid mare care are facțiuni. Sigur nu este ușor, sigur are nevoie de sfaturi, nu știu ce ia din ele, ce contează, ce nu contează, dar îmi imaginez că nu are o viață ușoară ca președinte de partid, plus că este pus și în combinația cu PNL, având de-a face tot cu un temperament accidentat. E complicat.Ca prim-ministru, aș fi avut mari speranțe de la Victor Ponta. Dar cred că este prizonierul a ceea ce niciodată nu va putea exprima. Nu neapărat prizonierul unei biografii, deși pot să spun și asta – chestiunea cu plagiatul îl face prizonierul unei biografii. Dar nu doar asta. Mă îndoiesc că poate lua decizii de unul singur, atât de multe decizii proaste, greșite. Atât de puțină guvernare și atât de mult zgomot politic nu se face oricum, ci pe seama absenței deciziei în guvernare. Și, indiferent dacă există o poză autoritară la televizor sau un limbaj de ordine din partea sa, în interiorul USL, pe seama numărului incredibil de decizii greșite, și folosesc termenul cel mai blând, n-am cum să nu trag concluzia incapacității administrative. Iar incapacitatea administrativă acum este profund toxică. Dărâmă o țară. Probabil că, într-o altă epocă, va putea fi un om politic bun. Deocamadată, ca administrator, nu este nici pe departe dezirabil, nici pe departe ceea ce ar fi avut nevoie această țară să aibă.  
  • Mi-ați anticipat următoarea întrebare. Aveam de gând să vă lansez un scenariu absolut ipotetic – dumneavoastră, președinte, iar el, prim-ministru.
Nu există situație în care doi oameni să nu se poată înțelege. Oricum, în democrație, totul ține de cadrul în care se desfășoară dialogul dintre doi oameni politici. Dacă acel cadru privește temele cu adevărat mari, care interesează o națiune, poate să fie generată cooperarea.
  • Atunci cum vedeți viitorul politicii românești, chiar și prin prisma alegerilor? Vedeți, după 9 decembrie, vreo schimbare majoră de forțe, colaborări, protocoale, alianțe?
În politică se poate întâmpla orice. Nouă nu ne lipsește umorul, așa că, din umor, cine știe ce iese – porumbelul se înfrățește cu vulturul, mielul cu lupul.Problema nu este aici. Ceea ce aștept să se întâmple după 9 decembrie, pe seama prezenței unor oameni care nu au făcut politică, dar care pot face politică sau care se pot școli din mers și pe seama vocilor care au o doză de inocență cultivată, este îmbunătățirea calității Parlamentului, a activității de legiferare. Este un Parlament care și-a pierdut credibilitatea.Pe de altă parte sper ca Parlamentul viitor să ia în considerare falimentul regimului politic actual sau, mai degrabă insolvența regimului politic actual, construit pe o Constituție veche de aproape 20 de ani și amendată o singură dată. Este o Constituție neadaptată la statutul României, de membru al Uniunii Europene și al NATO, care îngrădește capacitatea de adaptare a sistemului politic la context. Dacă există această înțelegere, atunci ceea ce aștept de la viitorul Parlament este rescrierea Constituției și trecerea la un regim politic modern, nu unul de peticeală. Clasa politică este frâna în modificarea Constituției. Toată clasa politică. S-a comportat ca atunci când știm boala, dar nu vrem să luăm medicamentul. Chinina este bună la malarie, dar are un gust amar. De ce? Pentru că este vorba despre stabilizarea numărului de locuri în Parlament, despre definirea competențelor unui parlament cu o cameră sau cu două camere, definirea regimului, a raporturilor dintre diferitele etaje ale Executivului, depolitizarea instituțiilor care sunt direct definite în Constituție. Curtea Constituțională trebuie evident depolitizată. Avem experiența ultimelor luni.  
  • Mergând mai departe de 9 decembrie, care are fi candidatul pentru Președinție suținut de ARD?
Păi sunt mai multe lucruri care trebui întrunite în același timp. În primul rând trebuie să mai existe ARD. Speranța mea și, totodată, obiecitvul meu, este ca ARD să rămână, să existe. Să nu fie o chestiune combinată pentru dată scurtă, ci să respire pe termen lung. Competiții electorale tot vor fi. În al doilea rând, cred că numele se definește clar în 2013. Vedem atunci. Condiția esențială este să rămână ARD. A doua condiție, care decurge din aceasta, este ca ARD să-și propună un candidat.
  • Vă vedeți președintele României?
Este o funcție de mare amploare. Știu, însă, că există măcar trei elemente de ordin biografic care m-ar putea recomanda pentru așa ceva. Și o spun foarte simplu, fără să generez o așteptare. În primul rând, am lucrat foarte mult în domeniul politicii externe, prin reprezentarea naturală, constituțională pe care o deține președintele, reprezentarea țării, acest lucru este cumva înnăscut funcției. În al doilea rând, politica de securitate națională o pun tot pe seama acestei experiențe de 14 ani. În al treilea rând, faptul că, trecând în 14 ani prin diferite demnități administrative majore, înveți un sistem. Statul este un sistem. De funcționalitatea părților sale se ocupă Guvernul, iar de felul în care este el funcțional în ansamblul său, este și președintele responsabil, tot constituțional.
  • Ieșind puțin din sfera politicii, aș vrea să răspundeți recentelor acuzații referitoare la cazul Oltchim, potrivit cărora doamna Corina Vințan a obținut bani de pe urma unor contracte, iar banii ar fi ajuns la dumneavoastră.
Este o minciună de cea mai joasă speță. Nu se putea întâmpla așa ceva și nu s-a întâmplat așa ceva. Nu discut cu prietenii mei propriile lor afaceri, eu neavând afaceri și nepricepându-mă la așa ceva. Principial nu discut despre contracte. Nu am competența să discut despre contracte. Ceea ce este mai interesant, atunci când am fost la Guvern, a fost privatizarea Oltchim. Și mă bucur că, pentru durata de viață a Guvernului, pașii pe care i-am făcut pregăteau într-adevăr o privatizare corectă. Ce s-a întâmplat după… dezastru.
  • Rămânând în sfera acuzațiilor, este adevărat că, atunci când ați ajuns prim-ministru, ați detașat sau transferat personal de la SIE în cadrul SPP?
Nu, nici nu se putea așa ceva. În primul rând nu sunt instituții supuse Guvernului, presupunând că aș fi vrut așa ceva. În al doilea rând, ce interes aș fi avut?
  • Întorcându-ne la politică, am o ultimă întrebare. De fapt, este o rugăminte. Descrieți-l pe Traian Băsescu.
Cu președintele României am o relație veche, consolidată. Este un mare avantaj pe care îl obții în contactul cu un om care a făcut politică peste 20 de ani și care a trecut și prin administrație. În biografia sa, aceste două jumătăți se îmbină foarte bine. Traian Băsescu este un om din a cărui experiență se învață foarte mult. Nu trebuie să copiezi. Traian Băsescu nu poate fi un model, pentru că sunt foarte multe elemente de ordin personal care îi compun figura. Și nici nu trebuie să se ajungă la ideea de model în politică. Fiecare om are propria personalitate și așa trebuie să rămână, autonom. Traian Băsescu este unul dintre cei mai experimentați oameni politici pe care i-am întâlnit. Este un om care are capacitatea de a previziona politic foarte bine. Și, ca la șah, pe măsură ce înveți să joci și intri în competiții, începi să vezi cu o mutare mai departe, și încă o mutare, până când jocul are deja variante desfăcute în cap. Traian Băsescu a ajuns la acest stadiu. Chiar dacă unele planuri eșuează, altele au succes, ca om, politic, faptul că gândește vizionar, este remarcabil. Este un om care știe foarte bine cum arată viața politică internă din România. Altminteri, ca om, este foarte ok. De reproșat ceva, nu aș putea să spun niciodată public ce-i reproșez cuiva. Știu lucruri pe care eu nu le-aș putea face sau care nu intră în fibra mea. 
 

Andi Topală

Document incendiar în cazul fugii lui Omar Hayssam

NICIUN COMENTARIU