Unde se fac cele mai ieftine cumpărături?

Goana după cumpărăturile din această perioadă face ca hipermarketurile să fie înțesate de clienți de la primele ore ale dimineții și până târziu, la închiderea programului. Oamenii cumpără absolut orice, iar promoțiile la diferite articole de îmbrăcăminte, încălțăminte, electronice și electrocasnice scot mulți bani din buzunarele românilor.

Aprovizionarea de sărbători a început deja

Dacă trebuie să taie ceva de pe lista cumpărăturilor, mulți dintre cetățeni aleg să umble la calitate, în sensul că preferă produse similare, dar de o calitate scăzută, chiar obiecte contrafăcute sau și mai rău, expirate. În jurul piețelor din cartierele mărginașe ale Bucureștiului mărfurile de sezon se vând ieftin și rapid. Nu-ți dă nimeni bon fiscal, firește, dar prețurile sunt extrem de scăzute.  Pe lângă Piața Veteranilor, dar și la Moghioroș, mișună tot felul de indivizi dubioși care oferă spre vânzare amatorilor de chilipiruri pungi cu tot soiul de dulciuri de proveniență arăbească, pe care data expirării nu este clar marcată. Unii comercializează citrice sau banane, la prețuri mai mici decât în magazine. Un kilogram de minole mici costă 2 lei, bananele la fel. Alții vând ciocolățele sau bomboane de pom, 3 lei kilogramul. În căutarea unei soluții decente pentru aprovizionarea de Crăciun și Revelion, dar și pentru a face o bucurie celor mici sub brad, unii cetățeni din cartierele Militari și Drumul Taberei aleg să cumpere din „molul de la linia ferată”, așa cum este cunoscut centrul comercial situat la capătul străzii Timonierului. Pentru cei care vor să facă economie sau au un buget limitat pentru sărbătorile ce vin, acest imens magazin cu de toate reprezintă cea mai bună alegere. Tot ce vrei găsești aici, iar marfa, cu mici excepții, este acceptabilă. Prețurile sunt pentru toate buzunarele. La mare căutare în această perioadă sunt lopețile pentru zăpadă, măturile, cauciucurile de iarnă, racletele, antigelul și lichidul pentru parbriz. Gospodinele din zonă cumpără produse ambalate, mazăre, castraveți, gogoșari. Hainele de iarnă pentru copii și încălțămintea sunt și de trei ori mai ieftine decât în hipermarketuri. O pereche de șosete flaușate costă 1,2 lei, în timp ce la Carrefour 4 sau 5 lei, poate chiar mai mult. La fel se întâmplă și cu globurile sau ornamentele de pom. Până și produsele de curățat prin gospodărie, parfumurile de cameră sau cosmeticele se găsesc aici la prețuri mici. O sticluță de acetonă, care la supermarket costă 4-5 lei, aici este 1,2.

Nu răsună colindele pe holuri, nu sunt din loc în loc cafenele și baruri, lipsesc fițele și ușile din sticlă, însă tot omul își face treaba onorabil. „Molul cu de toate” se află chiar în coasta unei linii ferate industriale, în spatele unui cartier de blocuri. Oamenii de prin partea locului îl iubesc ca pe-un prieten bun și nu s-ar duce nici picați cu ceară la altele mai scumpe. L-au botezat simplu, cu mândrie locală: „molu` cu de toate”

„Înger și demon” sau Viorica din Clejani?

Aici găsești și ce nu cauți: damigene burdihănoase, pișcoturi, prăjiturele, butoaie pentru murături, olițe de noapte, farfurii, pantofi, haine, jucării pentru copii, baterii, curse pentru șobolani, dar și tămâie, clei de prins muștele sau corpuri de iluminat. Vecinii din cartier sunt foarte mulțumiți de asemenea „minune”. Au totul la botul calului și la orice oră din zi pot coborî din bloc și sări direct în standurile cu mazăre la cutie sau roșii în bulion. Vara, sunt îmbrăcați în uniforma specifică unor gospodari autentici și respectabili: șlapi, șort și maieu cu Steaua, că doar stadionul Ghencea e aproape. Ei se mai opresc la o „cafea automată” cu prietenii, pentru că aici toată lumea se cunoaște cu toată lumea, mai ales că mulți dintre vânzătorii din mol locuiesc aproape, la bloc. Iarna, când vine frigul, clienții magazinului cu de toate, își pun gecile pe ei, fesurile și sunt pregătiți de cumpărături.

Cele două clădiri cu aspect industrial, care au servit pe vremuri unui depozit de legume-fructe și apoi unui depozit de materiale de construcții, au devenit destinația ideală a micilor buticari, pensionarilor sau angajaților cu venituri modeste și datori pe la bănci. Încă de la primele ore ale dimineții, curtea complexului comercial se umple de mașini, iar patronii își freacă mâinile voioși. Baxurile de apă minerală sau ulei, pungile gigantice de pufuleți sau macaroane își încep călătoria sprâncenată pe deasupra capetelor. La automatul de cafea se face codă și gospodinele-vânzătoare schimbă primele vorbe, căscând: „Fată, ai văzut aseară Înger și demon pe Acasă? Vai, ce frumos a fost! Am plâns în hohote!” Colega strâmbă din nas amestecând în cafeaua firbinte: „Nu, fată, io mă uit la Viorica dân Clejani, la emisiunea aia: Te vreau lângă mine. Am trimis o scrisoare, vreau să io să particip. O să-mi refac viața, că mă bate Sile de mă rupe. M-am săturat. Îl părăsesc și mă duc la emisiune. Găsesc io un suflet dă om care să mă respecte.”

Icoane cu leduri, lumânări, hârtie igienică și prosoape

La etaj se vând coase și topoare, otravă pentru șobolani, furci, stropitoare și găleți pentru fântână. Lângă ele: trotinete, cărucioare, biciclete, hăinuțe și bonete pentru îngerașii din cartier. Vrei o oală de paișpe litri pentru sarmale? Tot aici o găsești. Sărăcie-sărăcie, dar sarmale tot mănâncă românul, fie parastas, botez sau nuntă, Crăciun, Paște ori Revelion. La parter se vând icoane cu leduri, candele, lumânări, hârtie igienică, prosoape, oțet, mingiuțe și cărbune de retortă, numai bun pentru grătarele pe care le încing românii în week-end. În peisajul acesta viu colorat îți aduci aminte de tot ce ai sau n-ai pe acasă, iar prețurile sunt așa de prietenoase că te iau de mână, ți-o bagă în buzunar și scot banii de acolo fără să-ți dai seama.  De pildă, un costum de blugi complet pentru copii se vinde cu 29 lei, iar o oliță de noapte, 7 lei. Ca durată, te țin tot atât, blugii se destramă, olița face valuri, dar măcar nu dai pe ea 50 de lei, ca la alte magazine. Dacă se strică vreo roată la bicicletă nu e nicio problemă, vii cu ea înapoi și se rezolvă. Iar dacă pompa de var nu funcționează, ți-o schimbă imediat cel care ți-a vândut-o. Cele două pavilioane din curtea fostului depozit sunt trase la indigo, aceeași marfă și parcă și vânzătorii au ajuns să semene între ei, având, probabil aceleași țeluri în viață și vise. Aici, la margine de oraș, trăiește o altă lume, total diferită de cea pe care o știm noi sau guvernanții. 

Răzvan Mateescu

NICIUN COMENTARIU