Trădarea la români – de la Burebista, la traseismul politic postdecembrist

La o simplă răsfoire a istoriei românilor, de la Burebista încoace, oricine poate observa foarte ușor cum s-au trădat românii între ei. Bineînțeles, ne referim, în special, la oamenii care au condus destinele țării, conducătorii militari sau politici, „înjughiați” pe la spate sau părăsiți de apropiați în favoarea adversarilor.

Antropologic vorbind, actul de trădare datează din vremuri străvechi, dacă ținem cont de cum l-a vândut Iuda pe Isus pentru câțiva galbeni. Însă, poporul român pare a fi străbătut, în filonul său, de o tară puternică – înșelătoria. Fie că este vorba despre prieteni, vecini, rude sau parteneri (politici ori de afaceri), trădarea se manifestă deopotrivă. Psihologii nu prea au explicat fenomenul și nici nu au găsit vreo cauză patologică, dar este lesne de înțeles ce-l îndeamnă pe un om să-și înșele semenul. Unii psihologi au explicat că persoanele care tradează repetă ceva ce au trăit într-un stadiu infantil de dezvoltare, când orgoliul și egoismul se manifestă mai puternic decât la adulți. Daca eul a rămas blocat la acest nivel de dezvoltare, persoanele respective pot să devină exagerat de egoiste și nu se gândesc la consecințe.

Toți oamenii sunt predispuși să trădeze și, într-un fel sau altul, chiar o fac, fie că nu păstrează un secret, chiar și de mică importanță. Însă, ne referim la acte de trădare care au schimbat mersul istoriei.

Burebista, asasinat printr-un complot

În vremea lui Burebista, care a domnit pe la jumătatea secolului I i.Hr., statul dac a ajuns în culmea puterii sale. În urma victoriilor repurtate, statul dac – cu capitala la Argedava – a ajuns să se întindă pe un teritoriu imens, cuprins între Alpii nordici, Munţii Balcani, Marea Neagră şi Nistru. Până şi împăratul roman Cezar se temea de marea putere a regelui dac şi, în jurul anului 44 i.Hr., pregătea un război împotriva lui. A murit însă – asasinat, după cum se ştie, în urma unui complot – înainte de a apuca să pornească spre regatul dac. La puţin timp după aceea, tot unei conspiraţii i-a căzut victimă şi Burebista. Nemulţumiţi de puterea şi autoritatea sa, nobilii au complotat pentru a-l înlătura. Odată cu dispariţia lui, marele regat dac s-a destrămat, trădătorii împărțindu-l între ei.

Tezaurul lui Decebal, vândut romanilor de consilierul său

Mulți istorici susțin că, după cucerirea Sarmizegetusei, împăratul roman Traian a pus mâna pe uriașa comoară ascunsă de regele dac Decebal într-un loc aproape de negăsit. Cel care le-ar fi arătat comoara romanilor a fost confidentul lui Decebal, Bicilis. Episodul este descris de istoricul latin Dio Cassios, în lucrarea sa, „Istoria Romană”. După ce legiunile romane reuşesc, după un lung asediu, să cucerească şi să incendieze Sarmizegetusa, Bacilis le indică locul unde era ascuns tezaurul dacilor, probabil un tezaur regal. Acesta se afla în râul Sargetia, a cărui albie era deviată pentru a ascunde comoara.

Vlad Țepeș, asasinat de propriii boieri

Domnitor al Ţării Româneşti în trei rânduri, 1448, 1456-1462 și 1476, Vlad Ţepeş a murit în anul 1476, ca urmare a unui complot al boierilor partizani ai lui Basarab cel Bătrân Laiotă. Este, poate, cel mai cunoscut domnitor peste hotarele ţării. Turcii îl numeau Ţepeş, din cauza pedepsei sale preferate, trasul în ţeapă. Vlad Ţepeş a murit într-un mod brutal, fiind asasinat. Există mai multe versiuni despre moartea domnitorului. Potrivit uneia dintre acestea, armatele reunite ale Munteniei şi Moldovei, conduse de Ţepeş, erau pe punctul de a învinge oştile turceşti, dar Vlad a fost asasinat, la sfârşitul lunii decembrie 1476, de oamenii unuia dintre boierii săi, Basarab cel bătrân Laiotă, chiar pe dealul de unde îşi conducea trupele. Corpul său a fost decapitat şi capul trimis sultanului, care l-a aşezat într-o ţeapă, ca dovadă a triumfului asupra lui Vlad Ţepeş. Nu se ştie cu exactitate unde este înmormântat.

Radu de la Afumați, ucis în biserică de boierii săi

Domnitor al Ţării Românești între 1522 şi 1529, perioadă în care ţara trecea printr-o perioadă de mari tulburări – numeroşi pretendenţi îşi disputau tronul, stăpâneau pentru puţină vreme Valahia, apoi erau răsturnaţi – Radu de la Afumaţi a reuşit, de fiecare dată, să-şi doboare rivalii, astfel că, în această perioadă, stăpânirea asupra Ţării Romaneşti i-a aparţinut în cea mai mare parte a timpului. După ce, iniţial, se opusese turcilor, el a înţeles, în cele din urmă, că pentru a domni trebuia să aibă sprijinul Înaltei Porţi. Susţinut de turci şi de neamul Craioveștilor, o puternică familie de boieri din Oltenia, el a ocupat, în cele din urmă, tronul Valahiei, pe care l-a păstrat până în 1529. În acest an, a fost ucis printr-un act de trădare, descris de istoricul Constantin C. Giurescu: Radu ar fi putut domni vreme îndelungată dacă nu cădea victimă unui complot ticălos. Spre sfârşitul anului 1528, o sumă de boieri […] nemulţumiţi probabil de influenţa puternicei familii de peste Olt, se ridică împotriva domnului. Acesta, surprins, neavând la îndemână oastea spre a li se opune, e nevoit să fugă. […] pe drum, însă, boierii îl ajung la Râmnicu Vâlcea şi, nerespectând nici lăcaşul dumnezeiesc în care Radu se refugiase, îl ucid în bisericuţa de pe dealul Cetăţuii, sub ochii îngroziţi ai preotului [….] S-a întâmplat aceasta mizerabilă crimă – unică prin împrejurările ei în istoria noastră – în ziua de 2 ianuarie 1529; ea pune în lumina cea mai urâtă boierimea munteană din acea vreme.

Petru Rareș și complotul boierilor

Domn al Moldovei în doua rânduri, 1527-1538 și 1541-1546, Petru Rareș, fiu nelegitim al lui Ștefan cel Mare, a pierdut tronul celei dintâi domnii din pricina unui complot al boierilor. Acești, fie nemulţumiţi de firea dificilă a voievodului, fie temători de represaliile la care ar fi fost supuși dacă turcii învingeau, l-au părăsit pe domnitor, au refuzat să lupte şi s-au închinat lui Soliman, care a numit un alt domn (Ștefan Lăcustă) şi a luat Moldovei două teritorii mari – Tighina şi Bugeacul. Petru Rareş a fost nevoit să fugă şi, după multe peripeţii, a reuşit, cu ajutorul unor pescari, să ajungă în Ardeal. În 1541, după ce ceruse iertare lui Soliman, şi-a recăpătat tronul. În 1546, voievod s-a stins, de boală, în 1546.

Ioan Vodă Viteazul, trădat de trei ori

Ioan Vodă Viteazul, numit şi Armeanul (după originea mamei sale) și, mai târziu, Ioan Vodă cel Cumplit, era strănepot al lui Ştefan cel Mare. A obţinut tronul Moldovei în 1572, după ce l-a plătit turcilor din averii strânsă în tinereţe, când făcuse negoţ cu pietre scumpe. După doi ani, însă, turcii i-au cerut să dubleze tributul. Ioan Vodă a convocat Divanul şi i-a convins pe boieri să se împotrivească cererii sultanului. S-a aliat cu cazacii zaporojeni, de lângă Nistru, și a pornit războiul cotra turcilor. După un şir de victorii răsunătoare, sultanul Selim a trimis împotriva lui o armată mai mare, alcătuită din turci cărora li se adăugaseră tătari şi valahi. Aceştia din urmă doreau să-l înlăture pe Ioan Vodă pentru a-i da tronul unui pretendent, Petru, frate cu domnitorul valah Alexandru. Instalat la Huşi și aflând de venirea turcilor, domnitorul l-a trimis pe parcălabul Sucevei, Ieremia, în fruntei unei avangărzi, să-i împiedice pe turci să treacă Dunărea şi să-l ţină la curent cu evoluţia situaţiei. Trimisul, însă, despre care se spune că ar fi fost plătit de duşmani cu 30.000 de galbeni, l-a înşelat pe domnitor: i-a spus că ajunsese prea târziu pentru a-i opri pe turci şi că aceştia ar avea o armată destul de mică. A fost prima trădare, scrie descopera.ro. Pe baza acestor informaţii false, Ioan Vodă a pornit împotriva otomanilor. Poate ar fi avut, totuşi, şanse să învingă, dacă n-ar fi survenit o a doua şi apoi o a treia trădare. În ajunul bătăliei, o parte dintre boieri, avându-l în frunte pe marii vornici Murgul şi Bilai, au trecut de partea turcilor, iar a doua zi, când urma atacul, Boierimea moldoveană, în frunte cu Ieremia Parcălabul, pleca steagurile şi, punând cuşmele în vârful suliţelor şi săbiilor, trecu şi ea de partea duşmanului, a scris istoricul Constantin C. Giurescu.
Lupta a fost cumplită, iar Vodă a cedat. Atât Ahmed Pașa , comadantul turc, cât şi Petru, pretendentul la tronul Moldovei, au jurat că vor cruţa viaţa tuturor cazacilor şi moldovenilor. Dar, odată ajuns în cortul căpeteniei turcilor, Ioan Vodă a fost înjunghiat, apoi i s-a tăiat capul, iar trupul lui, legat de două cămile, a fost rupt în bucăţi. Ostaşii care rămăseseră alături de el au fost măcelăriţi.

Petru Cercel, trădat de gărzile personale

Instalat pe tronul Ţării Româneşti în 1583, după ce și-a învins rivalul, Mihnea Turcitul, Petru Cercel a domnit sub auspicii bune. După mai puţin doi ani, aflând că urma să fie mazilit, Petru Cercel şi-a adunat averea strânsă şi a pornit spre Transilvania. A fost trădat chiar de oamenii din escorta sa: aceştia i-au furat bogăţiile, iar fugarul, lipsit de sprijin, a fost arestat şi închis.

Mihai Viteazul, domnitorul incomod

După ce, în 1600, a cucerit toate cele trei țări românești, Mihai Viteazul a fost trădat și asasinat la Câmpia Turzii. În 1601, după mai multe neînţelegeri şi reconcilieri de formă cu generalul Basta, după mai multe confruntări cu nemeşii unguri, se punea din nou problema stăpânirii Ardealului. Iată cum descrie Constantin C. Giurescu asasinarea lui Mihai Viteazul: La Turda, Mihai hotărî să-şi despartă armată de aceea a lui Basta; voia să plece mai degrabă la Făgăraş, spre a-şi vedea soţia şi copiii. Această despărţire însemna însă pentru domnul nostru libertatea de iniţiativă. Basta, care ştia că imperialilor le convenea mai mult o stăpânire directă asupra Ardealului, iar nu prin intermediul unei personalităţi atât de puternice, deci greu de mâniat, cum era aceea a lui Mihai, se hotărî să împiedice – prin orice mijloace – o asemenea libertate. În zorii zilei când voievodul trebuia să plece spre Făgăraş, la 9/19 august 1601, el trimise un detaşament de trei sute de germani şi valoni, aceştia din urmă comandaţi de ofiţerii Jacques Beauri şi Mortague. Aveau ordin să-l aresteze pe Mihai, iar dacă se opune, să-l ucidă. Aşa se şi întâmplă. Intrând în cortul domnului, Beauri îi spuse: “eşti prins”. Mihai rosti un singur cuvânt: “ba”, şi dădu să pună mâna pe sabie. În aceeaşi clipă însă, un valon îl împuşcă, un al doilea îi străpunse pieptul, alţii îl loviră cu halebardele”.

Constantin Brâncoveanu, condamnat la moarte de propriile rude

Constantin Brâncoveanu a avut cea mai lungă domnie în Țara Românească – 25 de ani. Din păcate, aceasta s-a sfârșit tragic, în urma uneltirii propriilor sale rude. După 1699, turcii, mulţumiţi de domnia și generozitatea voievodului, i-au acordat domnia pe viaţă – un privilegiu rar. În 1714, spătarul Toma Cantacuzino, rudă a sa, i-a ajutat, fără ştirea şi permisiunea domnitorului, pe ruşi în războiul acestora cu turcii (1711), lucru care îi supărase pe aceştia din urmă şi îi făcuse să-l suspectezea pe domn de necredinţă faţă de ei. O altă rudă, unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino, râvnind să-l pună pe tron pe propriul său fiu Ștefan, a uneltit la Poartă, ţesând intrigi care i-au alcătuit domnului o reputaţie proastă în ochii turcilor. Cei care i-au dat domnia pe viaţă s-au răzgândit: l-au mazilit. Brâncoveanu, pe atunci în vârstă de 60 de ani, şi cei patru fii ai săi au fost aduşi la Stambul şi închişi. Turcii l-au torturat pe bătrânul voievod pentru a afla unde-i sunt bogăţiile apoi, la 26 august 1714, Brâncoveanu a fost decapitat, după ce turcii îl siliseră să asiste la execuţia celor patru fii.

Horea, Cloșca și Crișan, vânduți pentru bani

Domnia celor trei, începută în noiembrie 1784, după ce au condus răscoala iobagilor din Ardeal, disperaţi de situaţia lor economică şi socială tot mai greu de suportat, s-a încheiat după doar o lună. Pe capetele lor se pusese câte un premiu de 300 de galbeni. Ispitiţi de bani, câţiva ţărani au ajutat la capturarea celor trei, care stăteau ascunşi, într-o colibă, în codrul Scoragetului, din Munţii Gilăului. La 27 decembrie 1784, câţiva ţărani s-au apropiat de Horea şi Cloşca și, pretinzând că umblă după vânat, au fost primiți în colibă de cei doi. La un semnal, s-au năpustit asupra lor, i-au legat şi apoi i-au predat autorităţilor. Tot prin trădare a fost capturat, la 30 ianuarie 1785, şi Crişan. A urmat judecata, apoi execuţia lui Horea şi a lui Cloşca printr-o pedeapsă extrem de crudă – tragerea pe roată. Deși Crișan s-a sinucis în temniță, și trupul său a fost tras pe roată.

Tudor Vladimirescu, trădat de un aliat

După Revoluția din 1821, Tudor Vladimirescu a fost trădat chiar de cei cu care se aliase – eteriştii conduşi de Alexandru Ipsilanti. Eteria, organizaţie europeană dedicată eliberării creştinilor – şi îndeosebi a grecilor – de sub stăpânirea otomană, a avut filiale în multe ţări ale Europei, iar în Ţara Românească influenţa ei s-a manifetstat cu precădere în evenimentele asociate revoltei din 1821, scrie descopera.ro. Dorind să contribuie la eliberarea Valahiei de sub apăsătoarea vasalitate faţă de Înaltă Poartă şi să o scape de flagelul domniilor fanariote, Tudor Vladimirescu a îmbrăţişat idealurile Eteriei şi a încheiat o înţelegere cu conducătorul acesteia, Alexandru Ipsilanti. Acesta l-a trădat și vândut turcilor, fiind arestat la Golești și ucis la Târgoviște.

Alexandru Ioan Cuza, abdicare silită

Cunoscut pentru reformele sale sociale și economice, Alexandru Ioan Cuza a fost înlăturat cu forța de liberalii radicali, nemulțumiți de politica dusă de domnitor. Aceștia au făcut front comun cu conservatorii, ceea ce a slăbit mult pozițiile domnitorului alimentând monstruoasa coaliție (așa cum a fost denumită de presa lui Cuza). Complotiștii au reușit să atragă de partea lor o fracțiune a armatei, condusă de colonelul C. Haralambie și maiorul D. Lecca, și l-au constrâns pe domnitor să abdice în noaptea de 10/22–11/23 februarie 1866. Două zile mai târziu, Cuza – împreună cu soția, amanta și cei doi fii – a părăsit Bucureștiul spre Brașov. Restul vieții sale și-a petrecut-o în exil, locuind majoritatea timpului la Paris, Viena și Wiesbaden. A încercat să revină în țară ca persoana privată, dar nu a reușit. Domnitorul Carol I a transmis cererile Consiliului de Miniștri, care a refuzat să acorde permis de intrare în țară.

Mareșalul Ion Antonescu, trădat de Rege

Trădarea de care a avut parte comandantul Armatei Române din cel de-Al Doilea Război Mondial poate fi privită și ca o capitulare a Regelui Mihai I. Actul de abdicare de la 23 August 1944, asumat direct de Regele Mihai, a avut consecinţe grave: 130.000 de soldaţi români prizonieri, 20.000 de români şi alţi 72.000 de români de origine germană deportaţi, pierderea a 50% din totalul de 19 divizii, pierderea libertăţii şi bolşevizarea cu forţa. Ion Antonescu a fost arestat și predat sovieticilor la 1 septembrie 1944. A fost deținut timp de aproape doi ani în URSS, după care a fost readus în țară pentru a fi judecat. Condamnat la moarte la 17 mai 1946 de Tribunalul Poporului din București, a fost executat prin împușcare la Jilava la 1 iunie 1946.

Nicolae Ceaușescu, trădat de „fiul adoptiv”

Elena Ceaușescu a spus răspicat că au fost trădați de toți: „Trădare de sus şi până jos! Şi, în primul rând, Securitatea ne-a trădat!”. Nicolae Ceaușescu a fost chiar mai concret, la procesul de la Târgoviște, arătând spre „instanța” în care se afla și Victor Atanasie Stănculescu: „Vezi, totdeauna trădătorul este lângă tine”. De fapt, întreg sistemul l-a trădat, în frunte cu generalul Stănculescu și cu „fiul adoptiv” al cuplului dictatorial, Ion Iliescu. Despre acesta din urmă, fostul său „tovarăș de arme”, Virgil Măgureanu, afirma că era desemnat drept succesorul liderului comunist înca din anii ’70.

Trădarea în era postdecembristă

Datorită evoluției sociale, trădarea după 1990 a căpătat nuanțe mai rafinate. În politică, cel puțin, traseismul și formarea de partide din destrămarea altora sunt formele cele mai întâlnite ale trădării.

Datorită evoluției umane, trădarea după 1990 a căpătat nuanțe mai rafinate. În politică, cel puțin, traseismul și formarea de partide din destrămarea altora sunt formele cele mai întâlnite ale trădării.

  • Traian Băsescu l-a trădat pe Petre Roman și a preluat conducerea PD, după ce i-a spus „Petre, ești cel mai bun!”.
  • Elena Udrea a trădat PSD pentru PNL, apoi PNL pentru PDL și, în final pe acesta pentru PMP-ul lui Băsescu.
  • Grupul de la Cluj l-au trădat pe Adrian Năstase și l-au pus la șefia PSD pe Mircea Geoană, care îi trădează și el.
  • Constantin Simirad și Octav Cozmâncă trădează PSD pentru a trece, primul de partea lui Băsescu, iar al doilea de partea lui Sorin Oprescu.
  • USL și Victor Ponta este trădat de Crin Antonescu, care, l-a râdnul lui, este îndepărtat de apropiații săi din partid în favoarea lui Klaus Iohannis.
  • Traian Băsescu este părăsit de toți consilierii, începând cu Andrei Pleșu și sfârșind cu Adriana Săftoiu.
  • Vasile Blaga îl tradează și el pe Băsescu, preia șefia PDL și apoi desființează partidul.

Andrei Tudor

 

NICIUN COMENTARIU